Uniunea Europeană ar vrea să dea un nou impuls procesului de extindere. Croația a fost ultima țară care a aderat, în 2013. Odată cu Brexit-ul, blocul comunitar s-a micșorat.
La începutul acestui an, se părea că evenimentele externe apropiau națiunile europene. Poziția lui Donald Trump în legătură cu Groenlanda a dus la avansarea referendumului islandez privind negocierile de aderare, noul lider al opoziției norvegiene s-a pronunțat în favoarea redeschiderii chestiunii europene la Oslo și, pe măsură ce războiul Rusiei din Ucraina a depășit ca durată Primul Război Mondial, Ucraina și Republica Moldova au continuat să insiste pentru o cale accelerată către aderare.
În septembrie, comisarul european pentru extindere, Marta Kos, a declarat că UE se îndreaptă către o „toamnă a extinderii”, deși tabăra pro-aderare a pierdut referendumul din Islanda.
Atenția se concentrează asupra țărilor candidate din sud-estul Europei
Atenția se concentrează asupra țărilor candidate din sud-estul Europei: Muntenegru, Albania, R.Moldova și Ucraina.
Croația încetinește aderarea Muntenegrului, dar același lucru s-a întâmplat și cu Croația însăși, ale cărei negocieri au fost îngreunate la momentul respectiv de Slovenia.
În loc să se instituie un al doilea nivel de aderare, în care țările candidate să adere la UE într-un ritm accelerat, dar fără a deține drepturi depline de vot, Comisia Europeană preferă măsuri de siguranță pentru noii membri, aplicate în cazul în care, de exemplu, s-ar înregistra un regres democratic. Noii membri s-ar angaja să respecte regulile europene și să nu folosească disputele bilaterale pentru a bloca continuarea negocierilor de aderare. Ar fi, în esență, o perioadă de probă și ar putea dura cel puțin 15 ani, potrivit The Spectator.
Marta Kos a subliniat că aceste măsuri demonstrează că UE acționează cu „realism și pragmatism” în pregătirea extinderii. În ciuda eșecului în cazul Islandei și a încetinirii procesului în ceea ce privește Muntenegru și Albania, fiecare pas este menit să arate că există progrese în procesul de aderare.
Dacă Ursula von der Leyen califică extinderea drept un „imperativ geopolitic”, UE trebuie să acționeze mai rapid deoarece se observă deja o anumită reținere și inerție.Țările candidate doresc să adere la UE, însă așteptările lor nu sunt confirmate de realitate.
