
Contul oficial X al Casei Albe și-a petrecut ultimele zile amplificând propaganda chineză despre o ordine mondială condusă de Beijing. Nu a fost vorba despre un atac cibernetic. Donald Trump a devenit un simplu element de decor în spectacolul puterii chineze regizat de Xi Jinping la summitul Cooperării Economice Asia-Pacific (APEC) de la Shenzhen.
Casa Albă a publicat cu fidelitate imaginile. „Ce treabă grozavă ai făcut”, i-a spus Trump lui Xi Jinping, comițând o gafă de protocol după alta în timp ce poza pentru fotografii care îl făceau să pară din ce în ce mai lipsit de importanță.
Supremația Chinei, flancată de o Rusie necontestată de SUA
Aducându-i împreună pe Trump și pe Vladimir Putin pentru o întâlnire trilaterală în Shenzhen, Xi a transmis un mesaj suplimentar despre ierarhie. Aceasta era masa celor mari, pe care ceilalți lideri o puteau admira doar de la distanță. În calitate de gazdă atât a cercului exterior, cât și a celui interior, Xi a fost figura centrală: convocatorul geopolitic al unei noi ordini mondiale conduse de Beijing. Imaginea proiectată a fost cea a supremației chineze, flancată de o Rusie docilă și necontestată în mod semnificativ de America.
Japonia, un aliat al SUA sărbătorit de Joe Biden la un dineu de stat la Casa Albă cu doar doi ani în urmă pentru consolidarea legăturilor de apărare împotriva Chinei, a fost tratată cu dispreț de Xi, relatează UnHerd. Sprijinul american a lipsit cu desăvârșire, chiar și în timp ce Trump se lăuda că întâlnirea sa în formatul „Cei Trei Mari” a fost „mai mare decât Ialta”.
Ce contrast față de primul summit al liderilor APEC, organizat la Seattle în 1993 și găzduit de Bill Clinton. Dacă a existat vreodată un simbol al momentului unipolar, acela a fost. Pe atunci, liderul chinez Jiang Zemin, care pășea timid pe scena mondială după masacrul din Piața Tiananmen, era recunoscător chiar și pentru simplul fapt că fusese invitat.
Imaginea lui Trump la Shenzhen, căzând de acord cu puterile autoritare pentru a pune presiune pe Curtea Penală Internațională și salutându-l pe Putin cu „prietenul meu”, cu greu ar putea arăta mai clar cât de mult s-a schimbat raportul de forțe.
Săptămâna trecută a oferit o privire asupra a ceea ce urmează după Lumea Liberă când masa celor mari nu mai este convocată de o coaliție transatlantică de democrații, ci, tot mai mult, de Beijing.

