Ultima Oră

Noul ”mic telegrafist”: Trump îi face jocul lui Putin pe seama securității europene

Bogdan Borcea
Jurnalist Politică Externă 3 min de citire
Publicat la:

Administrația Trump funcționează ca un mesager telegrafic  pentru Vladimir Putin. Expresia „micul telegrafist” datează dintr-o polemică din 1981 în Franța, dintre secretarul Partidului Socialist,  François Mitterrand, și șeful statului, Valéry Giscard d’Estaing care, după o întâlnire cu liderul sovietic Leonid Brejnev, se făcuse purtătorul de cuvânt al mesajului acestuia către guvernele occidentale, potrivit Le Nouvel Obs.

Administrația Trump funcționează ca un mesager telegrafic  pentru Vladimir PutinExpresia „micul telegrafist” datează dintr-o polemică din 1981 în Franța, dintre secretarul Partidului Socialist,  François Mitterrand, și șeful statului, Valéry Giscard d’Estaing care, după o întâlnire cu liderul sovietic Leonid Brejnev, se făcuse purtătorul de cuvânt al mesajului acestuia către guvernele occidentale, potrivit Le Nouvel Obs.

Înaintea ultimei întâlniri privind Ucraina de la Abu Dhabi, emisarul SUA (și ginerele lui Trump), Jared Kushner, a declarat că la summit  se va discuta și o „arhitectură de securitate” pentru Europa.

Kremlinul rămâne ancorat în pozițiile sale maximaliste

Ulterior s-a descoperit că rușii sunt cei care doresc să discute acest subiect, pornind de la o pretenție care nu s-a schimbat nici măcar cu un milimetru din ajunul invaziei Ucrainei: retragerea forțelor NATO la situația existentă înainte de extinderea alianței spre est.

Toate eforturile diplomației americane, inclusiv summitul dintre Trump și Putin de anul trecut din Alaska, nu au servit la nimic: Kremlinul rămâne ancorat în pozițiile sale maximaliste.

O „arhitectură de securitate” reprezintă ansamblul de reguli și instituții pe care se bazează securitatea unei regiuni. Are Putin motive întemeiate să ceară schimbarea situației actuale?

Potrivit Kremlinului, occidentalii se angajaseră să nu extindă NATO spre est după căderea Zidului Berlinului, în 1989. Această promisiune i-a fost făcută lui Mihail Gorbaciov (care a negat-o ), dar nu a făcut niciodată obiectul unui tratat sau al unui text oficial.

Țările din Europa Centrală și de Est care făceau parte din Pactul de la Varșovia (sau chiar Uniunea Sovietică, precum cele trei republici baltice) au aderat voluntar la NATO. Pentru aceste noi democrații, era o prioritate, chiar mai urgentă decât aderarea la Uniunea Europeană. De ce ar accepta astăzi să șteargă ultimii treizeci de ani și să revină la o situație în care se simțeau vulnerabile în fața unei eventuale treziri a ursului rus la granițele lor (trezire care a avut loc, de altfel)?

Pentru Putin, miza în Ucraina depășește soarta populațiilor din Donbass

Pretențiile lui Putin demonstrează că, pentru el, miza în Ucraina depășește soarta populațiilor din Donbass. Dacă, pe de o parte, este legitim ca Rusia să dorească să negocieze garanții de securitate cu vecinii săi europeni pentru a evita surprizele neplăcute, pe de altă parte, nu are niciun drept să le impună fostelor sale state vasale din Europa Centrală și de Est ce orientare să adopte, cel puțin atâta timp cât politica lor nu constituie o amenințare.

Aceasta este esența problemei: Europa și, mai general, lumea vor fi împărțite în sfere de influență ale marilor puteri? Sau vor fi conduse de națiuni suverane și egale, capabile să încheie acorduri de securitate și să le respecte?

Amintirea memorandumului de la Budapesta din 1994, prin care Ucraina a renunțat la armele nucleare în schimbul unor garanții de neagresiune, este încă vie în memoria multora. Rusia l-a semnat, dar știm bine cum s-a terminat totul. Cel mai anacronic aspect este faptul că administrația americană susține ambițiile Kremlinului.

Mica publicitate