Amenințările hibride din partea Rusiei se intensifică în ritm și amploare, dar europenii nu par să fie de acord asupra modului în care să le denumească.
Săptămâna trecută, Belarus a organizat un exercițiu militar de patru zile de-a lungul frontierei polono-lituaniene, în timp ce oficialii ucraineni au declarat că Rusia folosea stații de releu din Belarus pentru a ghida atacuri cu drone asupra unor ținte din vestul Ucrainei, potrivit Euractiv. În aceeași săptămână, forțele NATO au doborât o dronă provenind din Belarus în apropierea orașului Kaunas din sudul Lituaniei.
La începutul acestei luni, Germania a anunțat că Rusia se afla în spatele unui atac cu drone care a vizat avioane de marfă ucrainene la aeroportul Leipzig/Halle, în august.
„Nu suntem în război, dar suntem ținta unui război hibrid în fiecare zi”, a declarat ministrul german de Interne, Alexander Dobrindt.
Amenințările hibride se deosebesc de conflictele armate
Până în prezent, Uniunea Europeană a adoptat o poziție prudentă, calificând aceste incidente drept „hibride” și nu acte directe de război. Amenințările hibride se deosebesc de conflictele armate prin faptul că, de obicei, rămân sub pragul războiului convențional, a explicat un purtător de cuvânt al Comisiei Europene, subliniind o combinație de mijloace coercitive, subversive, cibernetice, informaționale și economice. Scopul final este exploatarea vulnerabilităților statelor vizate, „fără a declanșa în mod necesar o stare oficială de război”.
NATO definește amenințările hibride drept o asociere de mijloace militare și non-militare, secrete și deschise, care includ dezinformarea, atacurile cibernetice, presiunea economică, desfășurarea de grupări armate neregulate și utilizarea forțelor armate convenționale.
Eurodeputații au aprobat un raport care solicită crearea unui mecanism coordonat de răspuns la nivelul UE împotriva ”amenințărilor hibride”. „Nu îmi place această denumire. Nu reflectă fidel realitatea din teren, pentru că lasă impresia că nu avem de-a face cu un război real”, a declarat Rasa Jukneviciene, europarlamentar PPE și inițiatoare a raportului.
Carlo Masala, directorul Centrului pentru Studii de Informații și Securitate al Universității Forțelor Armate Germane din München, ar prefera mai degrabă termenul de ”război din umbră” deoarece le-ar arăta europenilor că se confruntă cu o campanie orchestrată, similară unui război, dar fără trupe pe teren.
Dacă o țară este ținta zilnică a unor acțiuni de război, atunci se află în război chiar dacă nu răspunde la atacuri, a concluzionat Institutul pentru Studiul Războiului (ISW) din SUA într-un raport din septembrie privind „campania militară rusă împotriva Europei”.
