Cu dezvoltarea AI, este tot mai ușor să dai de urmele banilor murdari, traficați de consultanți specializați în inginerii financiare. De ce nu se rezolvă dosarele de fraude mai rapid decât acum 100 de ani? Poate pentru că țesătura de personaje politice este tot mai deasă în lumea excesiv de globalizată în interese financiare. Profit mare și rapid, cu miros de democrație.
Să ne amintim cazul Al Capone. Chicago a fost multă vreme un km 0 al grupărilor mafiote. Cel mai inventiv și puternic conducător al mafiei americane a fost Al Capone între 1920 și 1930. Timp de 10 ani, premergători colapsului financiar al vremii, a dominat politica și administrația orașului. Nu l-au putut prinde pentru că avea informatori și sprijinitori cumpărați în toate structurile „democratice” ale vremii. A ucis (ex. masacrul de Sfântul Valentin) prin intermediari, a folosit inteligent contrabanda cu alcool în vremea prohibiției, a intimidat martorii, a domnit peste corupția din autoritățile statului. Până când Departamentul Trezoreriei Statului, cu ajutorul „Incoruptibililor” conduși de Eliot Ness, a început să meargă pe urma banilor. Au ajuns la registrele contabile după o descindere într-un club ilegal de jocuri. După verificări, cu ajutorul unor contabili din interior, au demonstrat că „binefăcătorul” comunității, așa cum se intitula în fața cetățenilor, era de fapt un evazionist de primă mână. În 1931 a fost condamnat la 11 ani de închisoare și plata unor amenzi devastatoare. Esențial în prinderea lui Capone a fost un fost contabil, devenit agent al IRS, pe numele lui Frank J. Wilson. Demobilizat pentru căutătorii de miracole este că Capone a fost eliberat de la Alcatraz pe caz de boală și a murit mult mai târziu, în 1947, în patul său, măcinat de sifilis și demență. Iar mafia din Chicago a continuat să conducă treburile orașului.
Ce legătură are cu arestările de luni? După lungi tergiversări în dosarele „președintelui ales”, în care a fost acuzat de tot felul de chestii complicate, cum ar fi o lovitură de stat, s-a ajuns la urmele simple lăsate de niște bani traficați cu prostie. Piatra de moară mi se pare documentul prin care s-a confirmat trimiterea unor bani „investitorului”. Prea puțin important este că în contul dat nu existau bani. Important este că se recunoaște că a existat o investiție. De aici până la demonstrarea evaziunii sunt doar detalii pe care sigur comisiile rogatorii le-au devoalat. Nu am avea aceste dezvăluiri dacă doar „binefăcătorul națiunii” ar fi fost singurul beneficiar al schemelor de fraudare. Au fost câțiva păgubiți despre care nu vom afla niciodată. Dispar câțiva pioni, un nebun sau o tură, dar nucleul dur specializat în inginerii financiare o să supraviețuiască. Așa cum s-a întâmplat la Chicago. Pentru că resursa de fraieri este mare și investitorii nu o vor lăsa să se irosească. Banii trebuie să circule. Democrația, precum educația, costă. Întrebarea este de unde și cum vin banii? Copoii AI ar trebui să rezolve problema. Utopie. Și ei sunt tot un produs al unei investiții cu așteptări mari de profit.
