1. Flota Tarom s-a înnoit cu un Boeing. Avionul poartă numele Mircea Lucescu. Ministrul Apărării a vorbit opt minute și în înaripatul său discurs nu i-a zburat o secundă gândul la Mircea Lucescu. Fără să vrea, Miruță i-a făcut un serviciu lui Mircea Lucescu. Ce să caute cel mai mare antrenor român în gura unui userist care nu se poate lăuda nici că a fost cel mai slab ministru român al Apărării? Pentru că Moșteanu, alt userist, e imbatabil. Lucescu n-a fost un avion, ci o rachetă spațială a României. La 36 de ani era antrenorul echipei naționale și încă înscria goluri pentru Corvinul. La câteva luni după ce atacantul Lucescu a marcat ultimul gol, antrenorul Lucescu a învins Italia, campioana mondială. Bravo, Miruță, să nu spui niciodată nimic despre Lucescu! Mircea Lucescu e în cosmosul creatorilor, USR e trotineta electrică în pană de curent.
2.Bolojan patetic. ”Nu voi abandona țara și, indiferent de greutățile zilnice…” Mai departe n-am urmărit, dar greutățile zilnice le aduce el de un an și patru luni. Abandonează țara, Ilie, că ea s-a lepădat de tine! Parlamentul te-a demis, iar useriștii și peneliștii userizați au maximum 25% în sondaje. Cu 25% am fost băiat bun. Cred că Bolojan are un sprijin electoral de maximum 19%. Auziți la el, ”nu voi abandona țara!” Chifteaua asta lacrimogenă te duce cu gândul la Bolintineanu și Bolliac. Sau la ”Nu plânge, Maică Românie!”, găsită în ranița unui soldat român. Ordinul de chemare la oaste nu-l semnase Moșteanu. Poezia trebuie adusă în prezent. ”Nu plânge, Maică Românie, că te-a secat cu taxele Ilie!”
3. Mă mir că Liiceanu nu s-a smiorcăit încă de mila lui Ilie. Ar avea și de ce. Din 2005 încoace, Băsescu și câțiva premieri au crezut că singura noastră legătură cu ideea de cultură e Editura Humanitas. Care a scos și cărți bune. Eu le cumpăr din anticariate, la două-trei luni după apariție, ca să nu ajungă banii mei la Liiceanu. În 1990, ministru al Culturii era Pleșu. Sau Liiceanu, că pe ăștia îi confund între ei și pe amândoi cu Arșinel. Să ne concentrăm, totuși. Pleșu i-a oferit lui Liiceanu editura cu patrimoniul cel mai dolofan (Editura Politică). Astăzi, Pleșu și Liiceanu sunt anticorupții de elită ai patriei. Pleșu – mai relaxat și mai talentat. Liiceanu – ca un ardei iute ce s-a uscat pe tunelul pe care a călătorit și a explodat pe chipul filosofului de curte.
4. Am avut ca miniștri ai Culturii scriitori și pictori. Nu s-au descurcat rău, au fost peste politruci, dar nici minuni n-au făcut. Cultura română are nevoie de forță financiară. E momentul ca ministru al Culturii să fie un om de afaceri care e colecționar de artă. Pentru că și Lorenzo Magnificul ar fi fost un ministru mai bun decât Michelangelo. Și Zambaccian decât Tonitza si decât orice scriitor român.
