Periodic ne inflamăm când se comunică rezultatele elevilor noștri la testele PISA. Ne-am prostit ca nație, comentează analiștii iubitori de modernizare. Fals. Testele PISA evaluează deprinderile pe care programele noastre școlare nu le au ca obiectiv. La matematică este cel mai relevant derapajul. Din 1992, când a început reforma în educație cu specialiști „internaționali”, hulita matematică s-a dorit transformată într-un produs comestibil pentru toți. Ca să nu fie abuzați emoțional cei care nu au talentul de a asimila conceptele acestei științe derivate din filozofie.
Comparați problemele de dificultate medie de la capitolul „Rapoarte și proporții” din manualul de clasa a V-a la noi și în Finlanda. Cerințele sunt divergente. Testează competențe în domenii de aplicare diferite. Comparăm mere cu pere. Dacă dăm o problemă din manualele noastre vreunui profesor din Finlanda, nu cred că ia nota zece dacă i se cere și demonstrarea rezultatului. Nu știu cine și de ce a introdus România în acest malaxor al evaluării, după cum nu știu cine a introdus sistemul Bologna și pe baza căror analize. Specialiști pentru toți, cu competențe îndoielnice? Egalitatea de șanse fără competiție egalizează impostura. Se vede tot mai mult în CV-urile oamenilor politici de la noi și din Europa modernizată, care, cu zeci de masterate în te miri ce, fără mare legătură cu profesia de bază, prezumată în trei ani la universități crescute ca ciupercile după ploaia de democrație de formă fără fond, aruncă lumea în haos. Au diplome gârlă, dar fără acoperire în competențe profesionale. Am mers pe tipul de educație ghiveci, cu de toate. Care acum dă roadele toxice pe piața muncii. Dacă în anii ’90 România era un rezervor de profesioniști în domeniul științelor exacte, după revoluția în curriculum din anii ’90 suntem reduși la furnizori majoritari de „batante” și muncitori în construcții. Democratizarea în educație, reducerea standardelor pentru egalizarea de șanse au dus la analfabetismul funcțional de care ne plângem acum. Nu avem nume pe listele evaluărilor naționale. Avem numere. O prostie colosală. De ce nu facem în sport asta? Pentru că ucidem competiția.
Competențele măsurate în testele PISA măsoară uniformizarea. Suntem prea mici și prea săraci ca să ucidem competiția. Avem nevoie de lideri profesioniști performanți. Ei nu se formează în tipurile de curriculum promovate de ideologii societății incluzive neoliberale, pritocite în universitățile de stânga din Occident. Pentru asta avem nevoie de școală de stat cu educatori competenți și bine plătiți. Nu mai avem mulți. Au plecat în privat. Aici este buba, nu la testele PISA
