Aviația a fost de la începuturile ei teribil de sexistă și poate că pe bună dreptate ar putea zice unii. Recentele declarații publice ale Monicăi Tatoiu, dar și cea a unui lider sindical de la metrou, au readus sexismul în actualitate, așa încât merită o trecere în revistă a acestui curent tipic aviației.
Sexismul de business și cel de metrou
„La mine în firmă, femeile nu aveau voie să semneze niciun act care implica cheltuieli când erau la ciclu. De ce? Pentru că atunci când ești la ciclu, fac hormonii bzzzz”, declara public, într-un interviu, Monica Tatoiu, susținând că măsura avea legătură cu capacitatea femeilor de a lua decizii în acea perioadă delicată pentru ele a ciclului menstrual.
„Din păcate, nu vreau, nu vreau să jignesc, cam multe femei care conduc, iau decizii pentru metrou azi. La CA (Consiliul de Administrație), femei, la directori, femei. Nu vreau să jignesc pe nimeni” este declarația lui Marian Artimon, președintele Unității Sindicatului Liber Metrou (USLM), dată într-o conferință de presă recentă.
Ambele declarații sunt evident catalogate ca fiind sexiste, deși ambii autori le-au susținut faptic și nu pot fi catalogate ca fiind false dacă suntem corecți. Dacă!
Aviația sexistă
Chiar dacă prima femeie pilot din lume care a decedat într-un accident de avion a fost franțuzoaica Denise Moore, pe 21 iulie 1911, nu există informații care să ateste sau nu faptul că se afla în perioada menstruală sau pre/post perioadă.
Fondatorul medicinei aeronautice din SUA este considerat a fi medicul Louis Hopewell Bauer, devenit ulterior și editorul Journal of Aviation Medicine (redenumit acum Aerospace Medicine and Human Performance Journal), și tot el a fost și primul medic legist federal american din aviație.
Din aceste poziții, dr. Bauer a afirmat în 1930 că prăbușirea avionului pilotat de o femeie, Marvel, ar fi fost cauzată de faptul că acea femeie pilot era în perioada de ciclu menstrual și chiar a declarat că „Am descoperit după cursele aeriene de acum un an că, în cazul uneia dintre femeile care a fost ucisă, s-a întâmplat în timpul ciclului menstrual. Fără îndoială, acest lucru a avut o influență puternică asupra accidentului ei.”
Tot dr. Bauer a făcut o evaluare zdrobitoare despre femeile pilot, publicată în numărul din septembrie 1930 al revistei Journal of Aviation Medicine, al cărei editor era: „Femeile nu ar trebui în niciun caz să zboare în timpul, imediat înainte sau imediat după menstruație. Nu există nicio îndoială că o femeie este mai instabilă în acel moment decât în alte momente.”
În 1934, un alt cercetător american, Whitehead, a publicat un studiu prin care s-a speculat că, în cazul câtorva accidente din acea perioadă și unde cauza tehnică nu a putut fi găsită imediat, piloții femei s-ar fi aflat în faza menstruală. Cazuistica și modelele de cercetare și evaluare de atunci nu sunt însă astăzi nici suficiente și nici foarte documentate pentru a ne putea noi pronunța asupra modului în care au fost construite rezultatele lor.
Cert este însă că, în urma analizelor diverselor cazuri petrecute și articolelor publicate în acea perioadă, instituția de medicină aeronautică nord-americană a introdus până în 1935, cu titlul de recomandare (adoptată și de către Administrația Aeronautică Civilă Americană FAA), următorul text, conform căruia: „Toate femeile ar trebui avertizate că este periculos pentru ele să zboare înainte de trei zile după menstruație. Multe femei pilot au leșinat în timpul zborului în această perioadă, cu rezultate fatale.”
Efectul acestei recomandări a fost faptul că a ținut femeile pilot la sol aproape jumătate din fiecare lună, pe timpul perioadei menstruale. În mod practic, acestea nu puteau obține locuri de muncă în aviația comercială, iar perspectivele lor în domeniul aviației în general, ca și piloți, fiind reduse spre nule.
În ciuda unor femei pilot devenite celebre în perioada interbelică, sexismul și recomandarea de mai sus au făcut ca numărul lor să fie scăzut, bărbații fiind preferați ca și piloți civili și militari.
Izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial a fost momentul în care femeile pilot au revenit pe cer, dar tot din aceste considerente ele au fost folosite cu preponderență în transportul avioanelor de la fabricile de producție spre unitățile dislocate în teren și al transportului de răniți și mijloace de aprovizionare.
Cu excepția URSS-ului, femeile pilot nu au fost încadrate în cadrul escadrilelor de luptă, ci doar în aviația auxiliară, acolo unde, de exemplu, în armata americană, peste o mie de femei pilot au fost înrolate.
În România a existat în perioada celui de-al Doilea Război Mondial celebra Escadrila Albă, formată din femei pilot și care au salvat viețile multor soldați români răniți.
Războiul și necesarul de piloți au făcut ca sexismul să fie redus, dar să stea totuși la baza deciziei ca femeile pilot să fie folosite doar în aviația auxiliară.
Finalul conflagrației mondiale le-a scos iar pe femeile pilot din piața muncii și sexismul și-a pus din nou amprenta în general, deși, pentru publicitate, au apărut femei pilot de linie, femei cosmonaut și pilot de supersonic etc.
Sexismul și aviația română
Chiar dacă Elena Caragiani-Stoenescu este prima femeie aviator și pilot din România, ea a fost oprită de la brevetarea ca pilot în România și și-a obținut totuși brevetul internațional numărul 1591 la Paris, în anul 1914.
Pe fondul sexismului, femeile pilot au fost limitate mereu în a accede în aviație, limitarea numărului de femei pilot făcându-se în România direct de la sursă, prin școlarizarea în cadrul școlilor militare și civile de pilotaj a numărului lor.
După război, prin înființarea Școlii Militare de Piloți, sub comanda regretatului colonel Aurel Pruia, mult timp, până în anul 1985, nu au fost pregătite femei pilot militar și au fost produse doar două promoții mixte de piloți civili, iar cea de-a treia a intrat în școală abia în anul 1985. Presiunile politice comuniste au făcut să apară aceste femei pilot în școala respectivă, dar, după cum spuneam, numărul lor a fost minor.
După 1990, numărul femeilor pilot pregătite în școlile militare și civile a crescut rapid și datorită cererii uriașe de piloți, datorată exploziei aviației civile la nivel mondial și național.
Regretatul dr. Virgil Baloescu, o mare personalitate a medicinei aeronautice românești, îmi povestea că unul dintre marile lui regrete este neterminarea studiului său, început, culmea, într-o cursă în care mă aflam și eu. Obiectivul studiului respectiv era tocmai stabilirea realităților relative la influențele perioadei respective asupra organismului, dar și a modului de a profesa al femeilor pilot civil și militar, dar și al însoțitoarelor de bord.
În acest sens, pe durata întregii curse de Otopeni-Dubai și retur, inclusiv pe timpul de repaus dintre curse, dr. Baloescu a efectuat în premieră măsurători ale parametrilor cardiaci, a dat diverse teste etc. unuia dintre piloți și celor patru însoțitori de bord de sex feminin, comparând cu cele date celorlalți piloți bărbați. Nu pot spune câte persoane, dintre cele cinci membre de echipaj de sex feminin, erau în timpul pre/post sau în perioada respectivă, dar minimum două puteau fi, ca urmare a diferitelor rezultate obținute și a declarațiilor lor.
Din proprie experiență pot spune, fără să fiu acuzat de sexism, că, vorba lui Creangă, „nu știu alții cum cred sau au văzut”, dar am trăit câteva experiențe cu femei pilot în cockpit pe care vă las să le apreciați singuri.
Într-una dintre ele, copilotul a setat greșit frecvența ILS pentru venirea la aterizare pe pista 08 Dreapta, în loc de 08 Stânga, deși făcuse briefingul și i se aprobase aterizarea pe pista 08 Stânga. Am corectat-o calm și i-am arătat de ce a greșit și totul s-a terminat cu bine la final!
În altă situație, copilotul a refuzat să execute apropierea și aterizarea manual, așa cum îi cerusem în baza directivei conducerii detașamentului, care constatase că scăzuse foarte tare nivelul pregătirii în zbor a femeilor pilot pe avionul ATR (un avion ce necesita o condiție fizică bună, spre deosebire, de exemplu, de avionul Airbus, care este controlat de un sistem de tip fly-by-wire). La final, mi-a spus că era în timpul perioadei respective și nu voia să riște!
Cât privește situația femeilor pilot la aviația utilitară, acolo unde condițiile de muncă erau infernale (zbor la joasă înălțime, substanțe foarte toxice, căldură mare, praf mult, condiții igienico-sanitare precare etc.), pentru perioadele respective, distinsele mele colege se declarau ca atare și le asiguram posibilitatea de a rămâne la sol sau la hotel.
Dar să știți că sexismul în aviație nu este cu unic sens! După Revoluție, am asistat stupefiat la următoarea fază de poveste: un copilot bărbat avea de executat prima lui cursă cu rămânere peste noapte cu o femeie pilot comandant, cunoscută pentru duritatea ei și exprimările cam neaoșe. Timid și vizibil intimidat, se prezintă pilotului comandant cu dosarul cursei și, după ce prezintă toate cele, o întreabă pe distinsa doamnă comandant dacă mai are ceva de adăugat sau de comunicat lui.
Distinsa doamnă comandant, cu o mină serioasă, îl întreabă neaoș dacă și-a luat „arma” din dotare la el, pentru că la hotel, în noaptea respectivă, trebuie să o … facă fericită pe ea! Copilotul s-a înroșit brusc, s-a scuzat și a fugit mâncând pământul la planificatoarea zborurilor, cerând să fie înlocuit din acea cursă!
În mod evident, nu cred că accidentul în care un avion de mici dimensiuni s-a prăbușit peste o clădire rezidențială din Germania anul trecut și care avea la manșă o femeie pilot de 74 de ani, ce a decedat în urma impactului, poate fi cauzat de sindromul perioadei pre/post menstruale. La fel, eu personal nu cred că organismul persoanei feminine pilot nu este afectat deloc de efectele acestei situații tipice sexului „tare”, în condițiile de mediu atât de dificile din cockpitul unui avion.
Mulți s-au întrebat care a fost, din acest punct de vedere, situația celor două femei pilot din cockpitul avionului ATR al Companiei Tarom care, în octombrie 2019, au confundat calea de rulaj cu pista de decolare, s-au încadrat greșit pentru decolare și au avariat balizajul pistei. Din păcate, raportul AIAS nu a cuprins și acest aspect, ca și toate celelalte cazuri în care agenția a ascuns adevărul!
În plus, dat fiind gradul enorm de intimitate al problemei și stresul generat de eventuale analize, interviuri etc., pentru femeile pilot, rezultatele în actuala perioadă politică sunt greu de a fi considerate a fi relevante.
Interesant este însă faptul că analizele și studiile nu au luat până acum în considerare efectele acestei manifestări hormonale raportate la persoanele feminine de gen transexual sau din categoria LGBTQ angajate ca și piloți. Dar nu este încă timpul pierdut!
Și fiindcă tot veni vorba de inteligența artificială, care este creată după algoritmele umane, oare cum se realizează aceste modele prin includerea sau excluderea acestor perioade? Întreb și eu pentru Ion de la Guvernul lui Ciucă!
