1. Fritz a demonstrat că nu e spion. ”Dacă aș fi un spion cu un plan malefic, nu m-aș numi Fritz și n-aș fi însurat cu o chinezoaică.” Are dreptate. El nu e spion. El e o pacoste. E săgeată. Arcul îl știm. Și când pui săgeata în arc, vrei să vezi cât se întinde elasticul (resortul) înainte să se rupă. Și se întinde, se întinde, se tot întinde. Elasticul România se întinde la infinit, e ca o ciungă din aia cu surprize. Fritz, fă ce vrei pe aici, că ține! Acum ai și salariu la partid, dacă oengeul ăla se poate numi partid, de 36.000 de lei. Adică 20.000 ”la buzu”. Banii ăia sunt sau nu sunt publici, în țara în care ”Corupția ucide”? Dar până să ne ucidă corupția, ne sărăcește îngăduința, ca să nu zic slugărnicia. Câți nemți mai încercăm până vom nimeri unul de clasă? Îmi propusesem să nu mai scriu măcar câteva zile despre useriști, dar e imposibil. Bine că doar mi-am propus și nu am promis că îi voi ignora pe ignoranții impetuoși din partidul verticalității strâmbe. Ferească Dumnezeu să nu ne dea trotinetarii (azvârliți acum în opoziție) motive de scris câteva zile la rând! E clar că acele zile ar fi liniștea dinaintea… Nu, nu dinaintea furtunii. Că nu prea poți să spui ”te joci cu furtuna”. Dar poți să spui ”te joci cu focul”. USR asfixiază România de 11 ani.
2. Se zice că PNL va convoca un congres ca să-l dea jos pe Bolojan. Îi doresc lui Bolojan mazilire ușoară și sper să ajungă adjunctul Dianei Buzoianu. Și asta nu înseamnă că îi doresc ceva rău. Din contră. Altceva ar fi cu adevărat rău. La ce caractere au useriștii, s-ar putea să nu-l primească pe Bolojan în partid și să-i reproșeze că din cauza lui nu mai sunt ei la putere. După cât ne-a impozitat și ne-a taxat Bolojan, trebuie să-l taxeze și pe el cineva. Și cel mai frumos lucru e când se răzbună frații, prietenii, aliații, fiindcă de la dușmani știi la ce să te aștepți.
3. Marcel Pușcaș a publicat cartea ”Cei 33”, editată de Fanatik. E vorba despre cei mai buni fotbaliști ai României. Câte trei pe post. Redau prefața pe care am scris-o eu. ”Pasionat și pasional, remarcat de peste 40 de ani și remarcabil și la 66 de ani împliniți, Marcel Pușcaș a mai scris o carte. Despre fotbal, pe care l-a jucat, l-a înțeles, îl povestește și îl explică. Va câștiga cititori, dar și dușmani din lumea fotbalului. Dar să nu vă fie milă de Pușcaș, că fără dușmani nu se simte bine. Când nu ești de acord cu el, Pușcaș are, caută, găsește argumente să susțină că are dreptate. Și își susține ideile cu o frenezie care l-a costat în viață, scriind despre fotbal cu spirit critic și tandrețe. E și moralist, și statistician, și polemist. Iubește fotbalul nostru, dar nu așa cum e, ci cum ar vrea el să fie. Pușcaș antologhează valorile fotbalului românesc și revizuiește ierarhii ce păreau greu de clătinat. Într-un meci jucat pe hârtie nu e greu să marchezi un gol. Pușcaș a umplut un gol cu această carte. Un gol al memoriei și al ierarhiilor care poate fi ca un far, pentru ca fotbalul românesc să poată vedea luminița de la capătul tunelului.”
