1. Au început useriștii cu ”uite, dom’le, cum câștigă tinerii din Serbia alegerile!” Și cum le câștigă? Tinerii frumoși și liberi din Serbia au cântece cu tunet și fior, ei dansează și li se citește bucuria pe chipuri. Mesajele înzestrat formulate ale sârbilor conțin (și) elementul național. La noi, și progresismul, și suveranismul sunt abrazive. Mesajele trotinetarilor încruntați din România sunt la nivelul pe care îl deversează hoții de iphoane și spărgătorii de vitrine de la Milano – ”M…e PSD!” și ”Vaffanculo Meloni!” Diferențele continuă. După tragedia de la Novi Sad, studenții au câștigat alegerile fără să umple listele electorale cu liderii lor. La noi, salamandrele oengiste de după Colectiv și eco-anarhiștii oengiști n-au câștigat alegerile, dar conduc și terorizează România de 11 ani. La sârbi a fost un moment de apoteoză. Trotinetarii noștri au amestecat apoteoza cu apocalipsa. Apoteoza în alegeri n-au atins-o, dar au adus apocalipsa economică.
2. Vitrinele de lux acoperite cu placaj de pe Via Monte Napoleone din Milano spun totul despre vandalii care s-ar considera insurgenți, dacă ar cunoaște ce înseamnă vandal sau insurgent. Panaramezii ăia agresivi disprețuiesc și Vaticanul, și banii, și școala. Dar fac școală sâmbăta. Școala de corecție aflată între Domul din Milano și statuia ecvestră a lui Vittorio Emanuelle II. Iar profesorii sunt polițiști și au blindate în loc de material didactic sau de piedestalul catedrei. Vineri, cu o zi înainte de deja obișnuitul atac al micilor gladiatorilor cărora le curg mucii în cagulele negre, dacă intrai în magazinele brandurilor cu vitrine acoperite cu placaj (nu-mi iese din minte imaginea asta) găseai mai multe echipe de televizie decât clienți. Și reporterii îi întrebau pe manageri cum îi vor întâmpina pe oaspeții care vor să-și schimbe statutul de băieți de cartier în cel de cetățeni ai epocii de piatră. Erau aceleași posturi tv care prezentau rafturile goale din magazinele alimentare din Sudul Italiei, unde comerțul e afectat de greva din transporturi. Iar pensionarii spuneau că ”o să cumpărăm ce s-o găsi, că poate mâine nu vom mai găsi nici legumele astea de alaltăieri.” Chestia asta se numește comunism pe repede-înainte. Occidentalii sunt eficienți. Cei 45 de ani de comunism ai Europei de Est au fost comprimați, ideologic și economic, în două-trei săptămâni.
3. Mulți bărbați, cu bani sau nu, au în străinătate aceeași problemă la nivel mental. Și se plâng, dar nu în scris sau la televizor. Când faci turism ”la picioruș”, cum se zice, și te plimbi câteva ore pe străzi sau prin magazine, o necesitate fiziologică minoră te obsedează înainte de a te străbate. Și e normal să vină înainte de a fi cazul. Vineri, pe una dintre scările de metrou care încadrează Domul din Milano, un extracomunitar își rezolva problema pe trepte. Lumea știa deja obiceiul ăsta, întorcea capul și mărea pasul. Poliția știa și nu acționa. Politicienii știu, sunt vinovați, au votat cum le-a cerut șeful de grup parlamentar și se pretind toleranți. Europa noastră epuizată nu se poate apăra de cascadele de urină de pe alte continente, dar știe ea care e treaba cu războaiele, cu SUA, Rusia și China.
