Între 14 și 20 octombrie, ministrul de externe al Republicii Populare Chineze, Wang Yi, membru al Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist Chinez (PCC), a parcurs un itinerar care, pe hartă, seamănă cu o frază scrisă în paranteză: Baku, Zagreb, Podgorica, Sofia. Pretextul oficial a fost al șaptelea summit al Conferinței pentru Interacțiune și Măsuri de Consolidare a Încrederii în Asia (CICA), la care a participat în calitate de reprezentant special al președintelui Xi Jinping. Substanța s-a aflat însă în cele trei capitale balcanice, alese cu grija unui croitor care evită să-i ia măsuri clientului principal. Calendarul nu a fost întâmplător: în aceeași săptămână, pe 15 și 16 octombrie, liderii celor 27 de state ale Uniunii Europene (UE) se reuneau la Bruxelles pentru a discuta, înainte de orice, deficitul comercial cu China.
Dimensiunea problemei explică nervozitatea. Deficitul comercial al UE în relația cu China a atins 360 de miliarde de euro în 2025 și este pe cale să depășească acest nivel în anul curent. Comisarul european pentru comerț, Maroš Šefčovič, s-a întors de la consultările de la Beijing din 8–9 octombrie cu un acord de limitare a importurilor de automobile hibride chinezești, pe care el însuși l-a calificat drept un simplu prim pas. Economista Alicia García-Herrero, de la centrul de analiză Bruegel, observa că interesul principal al Beijingului era tocmai să împiedice Consiliul European să-și activeze instrumentele comerciale, iar înțelegerea obținută chiar înaintea summitului părea croită pentru acest scop. Pe masa liderilor se afla și o propunere franco-germană pentru un nou instrument de apărare comercială, care ar permite Comisiei să riposteze în câteva zile; decizia finală nu este așteptată înainte de decembrie.
Patru cuvinte și o hartă
Bilanțul prezentat de Wang Yi la Sofia, pe 19 octombrie, alături de omologul bulgar Velislava Petrova, a fost redus la patru cuvinte-cheie, demne de un manual de caligrafie diplomatică: încredere, prietenie, cooperare, parteneriat. Purtătoarea de cuvânt Mao Ning a completat tabloul a doua zi, precizând că politica externă chineză se sprijină pe parteneriat și dialog, nu pe alianțe și confruntare, și că relațiile bilaterale, cooperarea regională și relația China–UE pot avansa în paralel, fiind pe deplin compatibile. Dezacordurile comerciale, a adăugat ea, se pot rezolva prin dialog și nu ar trebui să afecteze relația de ansamblu. Traducerea din limbajul de lemn în cel al intereselor este simplă: Beijingul propune Europei o arhitectură cu trei etaje, în care fiecare capitală poate negocia separat ceea ce Bruxelles-ul încearcă să negocieze în bloc.
Wang Yi a insistat că toate cele patru state vizitate participă la Inițiativa Centura și Drumul și beneficiază de pe urma ei, cu proiecte emblematice pentru dezvoltarea lor, și că cele trei țări balcanice doresc consolidarea cooperării dintre China și statele din Europa Centrală și de Est, formatul cunoscut cândva drept „16+1”. Ministrul a anunțat intenția de a folosi aniversarea de 15 ani a mecanismului, în 2027, pentru a-l revitaliza. Verbul e revelator: nu revitalizezi decât ceea ce a intrat în comă. Lansat la Varșovia în 2012, formatul a devenit „17+1” în 2019, la summitul de la Dubrovnik, prin aderarea Greciei, pentru a se dezumfla apoi prin plecarea Lituaniei, în 2021, și a Estoniei și Letoniei, în 2022.
Zagreb, Podgorica, Sofia: trei feluri de a spune da
La Zagreb, premierul Andrej Plenković l-a primit pe oaspete cu un amestec calculat de cordialitate și reproș. Podul Pelješac, construit de o companie chineză, dar finanțat în cea mai mare parte din fonduri europene, a fost din nou invocat ca simbol al cooperării bilaterale, un simbol care, privit atent, spune mai mult despre generozitatea Bruxelles-ului decât despre cea a Beijingului. Guvernul croat a enumerat proiectele în care sunt implicate firme chineze, de la tunelul Kozjak la parcul eolian Senj și centrala solară Korlat, dar Plenković a transmis și îngrijorarea statelor membre, inclusiv a Croației, privind dezechilibrele comerciale. Croația a jucat astfel rolul vechii Republici Ragusa, care știa să plătească tribut Porții fără a rupe legăturile cu Veneția și Roma: deschidere comercială, loialitate instituțională și o atenție constantă la cine ține cheile porturilor.
La Podgorica, simbolismul a fost și mai apăsat. A fost prima vizită a unui ministru de externe chinez de la redobândirea independenței Muntenegrului, în 2006, iar premierul Milojko Spajić l-a întâmpinat pe Wang Yi cu câteva cuvinte rostite în chineză. Pe agendă s-a aflat autostrada Bar–Boljare, al cărei al doilea tronson beneficiază de finanțare europeană. Ironia e greu de ratat: primul tronson, construit de o companie de stat chineză cu un împrumut de la Banca de Export-Import a Chinei, devenise un caz-școală de îndatorare riscantă, care a împins Podgorica să ceară sprijinul Bruxelles-ului. Beijingul și-a reafirmat totodată respectul față de ambiția Muntenegrului de a adera la UE, formulă care, în gura diplomației chineze, înseamnă că un viitor stat membru cu drept de veto valorează mai mult decât unul rămas în anticameră.
Sofia a oferit decorul cel mai interesant. Wang Yi s-a întâlnit cu președintele Iliana Iotova, cu premierul Rumen Radev și cu vicepremierul Alexander Pulev. Radev, fost șef al statului vreme de aproape un deceniu, este omul care, în 2019, a ridicat relația bulgaro-chineză la rangul de parteneriat strategic în discuțiile cu Xi Jinping, și un lider cunoscut pentru reticența față de linia dură a Bruxelles-ului în chestiunea rusă. Ambele părți au constatat că dezvoltarea Bulgariei intră într-o etapă a noilor speranțe, iar cooperarea strategică bilaterală, într-una a noilor oportunități. Pentru un stat intrat în zona euro la începutul anului, formula are o rezonanță aparte: Beijingul nu mai curtează doar periferia săracă a Uniunii, ci membri cu greutate instituțională în creștere.
Coridorul de Mijloc și escala de la Baku
Oprirea de la Baku nu trebuie tratată ca simplu ornament protocolar. Azerbaidjanul este nodul Coridorului de Mijloc, ruta care leagă China de Europa prin Kazahstan, Marea Caspică, Azerbaidjan și Georgia, continuând prin Turcia sau peste Marea Neagră. În marja summitului CICA, Wang Yi a purtat discuții separate cu lideri israelieni și palestinieni și a ascultat evaluările liderilor balcanici despre războiul din Ucraina. China se prezintă drept punte peste deficitul global de încredere: de la Ucraina la Orientul Mijlociu, a spus ministrul, rezolvarea conflictelor cere încredere, iar încrederea cere comunicare. Formula ar fi mai convingătoare dacă nu ar veni de la principalul partener economic al Moscovei.
România, escală fără coborâre
Pentru București, turneul conține o lecție incomodă, rezumată involuntar de comunicatul guvernului croat, care saluta recent lansata rută aeriană Beijing–București–Zagreb. România apare în această geografie ca escală tehnică: avionul aterizează, se realimentează și pleacă mai departe. Absența din itinerar nu este o neglijență chineză, ci consecința unor alegeri românești: anularea, în 2020, a acordului cu China General Nuclear pentru reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă și excluderea de facto a furnizorilor chinezi din rețelele de generația a cincea. Aceste decizii au ancorat România în logica de securitate a flancului estic al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), unde infrastructura critică nu mai este o simplă chestiune de cost.
Nici climatul politic de la București nu invita la o oprire: Oana Țoiu, aflată la conducerea diplomației române, a provocat în septembrie 2025 un mic incendiu cu Beijingul, după ce i-a criticat public pe foștii premieri Adrian Năstase și Viorica Dăncilă pentru prezența la parada militară din capitala chineză, iar de atunci pledează la Bruxelles pentru descurajarea sprijinului chinez acordat Moscovei – o ministră care își caută validarea la Washington, nu la Beijing. În Consiliul Afaceri Externe al Uniunii Europene, Țoiu a cerut o abordare unitară a UE și descurajarea sprijinului chinez pentru războiul Rusiei împotriva Ucrainei.
După gafele cu China, „Thank God she left”, vrea acum ambasador la Washnigton. O ministră care, după 6 vizite la Washngton, potrivit unor surse diplomatice, fără posibilitatea de a fi verificate, râvnește postul de ambasador la Washington. „Rămâne de văzut dacă Dan Neculăescu, diplomat de carieră format în cultura prudentă a Ministerului Afacerilor Externe, va revizui tonul predecesoarei sale față de Beijing. Mai probabil, fondul rămâne neschimbat, ancorat în aceleași rezerve euro-atlantice, și se schimbă doar registrul: discreția tehnocratului în locul declarațiilor de principiu. Poate că noul ministru va da undă verde și ambasadei de la Beijing să-și reia contactele de lucru cu interlocutorii chinezi, lăsate în ultimul an într-un con de umbră prudent. Ar fi un gest mic în aparență, dar semnificativ pentru o diplomație care a confundat uneori distanța cu fermitatea.
Riscul nu stă în absența Chinei de la București, ci în prezența ei tot mai densă în jurul României: la Sofia, pe celălalt mal al Dunării, la Belgrad, la Budapesta și la capătul pontic al Coridorului de Mijloc. Dacă Uniunea va decide în decembrie să-și dea dinți comerciali, Beijingul va căuta voturi care să-i tocească. Statele vizitate acum, plus un candidat la aderare, sunt exact rezerva de ezitări pe care diplomația chineză o cultivă cu răbdare. Interesul României este, prin urmare, dublu: să susțină o poziție europeană coerentă în dosarul comercial și să urmărească atent dacă vecinii de pe flancul sudic transformă „parteneriatul” în dependență. Wang Yi a vorbit despre deficitul de încredere al lumii; în Balcani, deficitul care contează rămâne cel al unități
