1. În toată criza asta a resurselor, Europa stă cel mai bine și vorbește cel mai prost. ”Bătrânul continent” e condus de niște puerili. De niște progresiști. Cei care vorbesc despre ieșirea noastră din U.E. sau chiar despre spargerea U.E. fac o mare greșeală. Acum ar fi momentul ca U.E. să fie cât mai unită, dar cu o altă conducere. Suveraniștii sau ce-or fi ăia sunt izolați în U.E. Foarte bine. Acolo e și locul eco-anarhiștilor care vandalizează muzee. Ei înjură catedralele pentru că nu au intrat niciodată în librării. Nu mai știu cine zicea că e greu să citești, fiindcă îți trebuie veioză și ochelari. Pentru progresiști o să inventăm trotineta cu abajur și cartea cu față de pernă.
2. Cinismul în politica de după ’90 a început cu pesediștii, care jefuiau Statul și dădeau pomeni electorale. Dar pomenile nu îi ajutau pe amărășteni să scape de sărăcie. Din contră. Mocangeala le augmenta dependența. Azi suntem conduși de salamandrele oengiste de Cupă Colectiv. Analfabeții digitalizați latră că vor să salveze România. Tot ce îi interesează e să controleze bugetul Statului. Și îi disprețuiesc pe cei cărora le cer voturile. Progresiștilor, vi s-a mai spus până acum că sunteți niște ticăloși?
3. Șeful OMV (ăla din Austria, nu de aici) ne-a sfătuit să mergem mai mult pe jos. Încă e bine. Comuniștii ăia vechi îți luau calul, vaca și, dacă nu te potoleai, te băgau și la pușcărie. Comuniștii ăștia noi te obligă să-ți bagi la rugineală mașina pentru care plătești rate. Fac o comparație cu fotbalul italian. Va lipsi de la campionatul mondial, dar pentru mine rămâne cel mai tare. Milan, Inter și Juventus din business sunt Big Pharma, industria de armament și piața petrolieră. Big Pharma și industria de armament s-au detașat în ultimii cinci ani. Și acum piața petrolieră recuperează. Aoleuuu, ce gafă! Am uitat de bănci. Își fac și băncile încălzirea.
4. După calificarea la europenele din 1984 (doar opt echipe ajungeau, atunci, la turneul final), Ioan Chirilă i-a dedicat lui Mircea Lucescu o carte, ”Pe marile bulevarde ale fotbalului”. O știam ca pe comentariile la limba română, învățate pentru treapta întâi. Nu mai am cartea, dar reproduc din memorie. Gino Iorgulescu era ”jandarmul cu mânuși albe”. Rednic – ”elevul cu chipiu”. Hagi – ”bobul de piper de la Limassol”. La 14 ani n-avea cum să nu-mi placă Ioan Chirilă. La treapta întâi mi-a picat ”O oră din august” de Marin Preda. Am luat 9,52, salvând nota slabă de la matematică, și am intrat la Sf. Sava. Dacă aș fi fost pus să scriu despre Mircea Lucescu, nota 10 mi-ar fi cerut autograf. Mircea Lucescu n-a conceput că va veni și ziua în care nu va mai antrena. Nu a fost singurul în această situație. Eu nu concep fotbalul fără Mircea Lucescu. Victoriile și înfrângerile lui Mircea Lucescu sunt victoriile și înfrângerile care m-au bucurat și m-au durut cel mai mult.
