Ultima Oră

Să citim mai mult și să vorbim mai puțin!

Acest articol exprimă opinia autorului și nu reflectă în mod necesar poziția redacției Național.

Răzvan Ioan Boanchiș
Publicist-Comentator 3 min de citire
Publicat la:
Actualizat la:

1. Progresiștii îl toacă pe Nicușor Dan fiindcă n-a jucat pe partea lor într-o combinație legată de justiție. Oximoronul combinație-justiție n-a fost nicicând mai potrivit decât în epoca macoveisto-băsistă. Foarte bine. Da, foarte bine a procedat Nicușor și tot foarte bine e că îl înjură ăștia. Nicușor va vedea ce caractere au trotinetarii care l-au împroșcat mai grețos decât georgiștii și poate că își va aduce aminte că președinte l-au făcut votanții din primul tur ai lui Crin Antonescu și ai lui Ponta. Sincer, n-am urmărit cu atenție ce voiau copiii Girafei de la Antipa, pentru că zilele astea m-a interesat universalul Mircea Lucescu. Aș putea să mă documentez, dar nu pierd trei minute. În mare, știu ce voiau. Să readucă teroarea macoveistă. Cătușiada s-a terminoiu, la revedercea!

    2. Ce țară, ce tupeu! În loc să se bucure că liderii lor nu pățesc nimic după ce au cumpărat vaccinuri și au confundat, numeric și în mod voit, populația României cu a Chinei, trotinetarii vor cătușiadă pentru alții. Și bineînțeles că îl acuză pe ministrul care n-a vrut să mai plătească bani pentru un contract dezavantajos pe care ei l-au aplaudat. În numele României. Uniunea Spoliem România. Dar o spoliază în timp ce o ceartă.

     3. La moartea lui Lucescu s-a vorbit și despre absența lui Dobrin de la Guadalajara. Și au fost acuzați – a câta oară? – Lucescu și Dinu. Dacă românul ar citi, în loc să posteze ce a povestit tăticul că a auzit la un șpriț de la un nene care era vecin cu frizerul unui fotbalist, adevărul s-ar fi aflat încă din 1974. Când a apărut cartea ”Corabia cu 11 pasageri” a lui Angelo Niculescu, antrenorul de atunci al echipei naționale. Angelo Niculescu a ținut un jurnal pe zile, pe ore, cu fapte, nicidecum cu interpretări despre ce s-a întâmplat în Mexic. Lucescu (25 de ani neîmpliniți) și Dinu (22 de ani neîmpliniți) nu erau în măsură să-l influențeze pe Angelo Niculescu. Zonele în care putea acționa Dobrin au fost acoperite de Radu Nunweiller și Sandu Neagu. Golurile și toate fazele importante din meciul cu Cehoslovacia (singura noastră victorie) i-au avut la origine sau la finalizare pe R. Nunweiller și pe Neagu. Lucescu a schimbat tricoul cu Pele după meciul cu Brazilia. Dinu a fost nominalizat pentru Balonul de Aur în 1970. Și da, Angelo Niculescu a greșit. Trebuia să-l bage pe Dobrin, indiferent de dispoziția lui, măcar un sfert de oră în meciul cu Brazilia. Dar nu e important, în cazul ăsta, ce cred eu. Căutați pe internet și veți găsi în anticariate ”Corabia cu 11 pasageri” a lui Angelo Niculescu, antrenorul care ne-a dus la mondiale în 1970 și în primele opt echipe ale Europei în 1972. O mare vină aici o au presa sportivă și editurile. Cartea ar fi trebuit retipărită după 1990. Furajăm de 56 de ani o dilemă legată de un aspect lămurit încă din 1974. În curând vom afla că în 1969 a avut loc aselenizarea. Să citim mai mult și să vorbim mai puțin. Un Paște fericit!

Mica publicitate