Planul național de gestionare a deșeurilor (PNGD), lansat în dezbatere publică de Ministerul Mediului, are, ca principală direcție de acțiune, introducerea sistemului de tip „plătești pentru cât arunci”. Măsura ar trebui să încurajeze colectarea selectivă și descurajarea aruncării deșeurilor menajere, însă efectele vor fi inverse. Deja facturile emise de operatorii de salubritate au crescut extrem de mult, însă o plată în funcție de cât cântărește punga de gunoi nu va reuși decât să contribuie la o poluare extinsă a mediului.
Pentru că nu a reușit în niciun fel să rezolve problema gropilor de gunoi neconforme și plătește penalități uriașe către Comisia Europeană, statul român s-a gândit să treacă la măsuri de descurajare a producerii de deșeuri.
Astfel, în Planul național de gestionare a deșeurilor (PNGD), lansat în dezbatere publică de Ministerul Mediului, la loc de frunte este trecută măsura de introducere a sistemului de tip „plătești pentru cât arunci”. Metoda este practicată în statele europene dezvoltate, prima țară care a implementat-o fiind Austria, însă acolo și veniturile populației sunt la un alt nivel. Sistemul ar urmări creșterea colectării separate a deșeurilor și reducerea cantității de gunoi menajer.
Cum se vor adapta românii? Riscuri uriașe pentru mediu
În România, colectarea separată a deșeurilor este tot în stadiu incipient. Problemele sunt multiple, iar una dintre ele este numărul redus de containere pentru separarea acestor deșeuri.
În plus, pentru cetățenii din mediul urban, cu apartamente înghesuite, păstrarea a mai multe pungi pentru deșeuri este o adevărată corvoadă. În mediul rural, problemele sunt și mai mari. Pentru că tarifele la gunoi sunt deja foarte mari, mulți preferă să ardă deșeurile prin curți.
Ce ar urma după introducerea sistemului plătești cât arunci nu este greu de prevăzut. Și dacă se vor înăspri controalele pentru arderile de deșeuri, tot nu va exista posibilitatea instalării camerelor de monitorizare peste tot, astfel că România se va umple de deșeuri aruncate în diverse locuri.
Marea problemă, deșeurile voluminoase
O altă măsură inclusă în plan este extinderea serviciilor de colectare a deșeurilor voluminoase și a deșeurilor voluminoase refolosibile pentru asigurarea colectării unei game variate de materiale reciclabile. La acest capitol, România stă nu prost, ci foarte prost.
Pe de o parte, cetățenii sunt condamnați că abandonează diverse tipuri de mobilă, paturi și dulapuri lângă pubelele de gunoi, dar, de pe altă parte, autoritățile locale nu le oferă alternativă.
Totodată, fenomenul aruncării deșeurilor din construcții pe câmpuri sau în alte locuri este cauzat de costurile mult prea ridicate pentru serviciul de colectare a acestora. Pentru un om care își duce traiul de pe o zi pe alta, suma pentru a ”scăpa” legal de deșeuri înseamnă hrana pentru o lună sau chiar două.
Au găsit soluția: mobila aruncată se recondiționează
O altă măsură inclusă în plan este dezvoltarea unei rețele de reutilizare și/sau recondiționare pentru recuperarea componentelor utile din deșeurile de mobilier, precum și a altor forme potențiale de valorificare. Este însă greu de presupus că mobila aruncată, care, de cele mai multe ori, se află într-un stadiu avansat de degradare, mai poate fi refolosită.
Probabil singura măsură care va fi aplicată cu succes este consolidarea și extinderea controlului autorităților și aplicarea de sancțiuni pentru a reduce depozitarea ilegală a deșeurilor. Că de soluții constructive nici nu poate fi vorba.
