Ultima Oră

Fotbalul românesc a produs și după 1990. Din 2014 n-a mai produs

Acest articol exprimă opinia autorului și nu reflectă în mod necesar poziția redacției Național.

Răzvan Ioan Boanchiș
Publicist-Comentator 3 min de citire
Publicat la:
Actualizat la:

1. S-a spus că fotbalul românesc n-a produs nimic după revoluție și că a trăit între 1990 și 2000 de pe urma generației lui Hagi, formată pe vremea lui Ceaușescu. E fals. Fotbalul românesc a produs și după 1990. În 2006, Steaua și Rapid au jucat un sfert de finală în Cupa UEFA. Învingând, Steaua a prins semifinala. În aceeași competiție, Dinamo a fost la câteva secunde de primăvara europeană, arbitrul anulându-i un gol valabil la Marsilia. O singură dată am avut trei echipe în primăvara europeană. În 1989. Steaua s-a dus până în finala cu Milan. Dinamo și Victoria au fost eliminate de Sampdoria și Dynamo Dresda.

  2. Anul 2006 a fost urmat de o reușită a echipei naționale. România a câștigat grupa de calificare pentru Euro 2008, pe locul doi fiind Olanda. La turneul final, echipa națională a făcut 0-0 și 1-1 cu Franța și Italia, vicecampioana mondială și campioana mondială. La acel campionat european îi aveam pe teren pe Mutu, Chivu, Rădoi, Tamaș, Contra, Lobonț. Fotbaliști crescuți după 1990. Câți jucători de acum ar fi avut loc în lotul pentru Euro 2008? Doi? Poate trei? Dacă aș scrie că patru, aș fi generos. Ca să vedeți ce valoare aveam, e suficient să ne gândim la atacanții de atunci. Pițurcă și-a permis să nu-l folosească pe Marica niciun minut la Euro și pe Dănciulescu să-l lase acasă.

  3. Fotbalul românesc s-a prăbușit la alegerile din 2014 și a avut ultima șansă de a-și reveni în 2018, când a candidat Lupescu. Nu pot să uit lansarea candidaturii lui Lupescu. În anul în care se împlinea un sfert de veac de la Cardiff, erau unii lângă alții, pe câțiva metri liniari, ca într-un zid așezat înaintea unei năpraznice lovituri libere, fotbaliștii din meciul cu Țara Galilor, minus Didi Prodan, Dumnezeu să-l odihnească pe cel care a fost zâmbetul Generației America 1994! În pandant, pe celălalt rând, ca un suprem omagiu adus unui mare adversar dinamovist, se afla jumătate din Steaua 1986 (Pițurcă, Lăcătuș, T. Stoica, Iovan, Stângaciu). Întrebați-i pe cei care conduc FRF ce înseamnă Sevilla 1986 și Cardiff 1993. O să vă spună că au fost finale la Eurovision. Pe Lupescu l-au susținut atunci și Mircea Lucescu, Ferguson, Chivu. Degeaba. Lupescu a pierdut alegerile din 2018. După patru ani negri a urmat o prăpastie. Noroc că federația are condiții bune. Casa Fotbalului, bazele de la Mogoșoaia și Buftea. Făcute pe vremea lui Mircea Sandu. În ultimii 12 ani nu s-a construit nici măcar un coteț.

4. Mai grav e că în ultimii opt ani n-a apărut niciun contracandidat viguros pentru șefia FRF. Înseamnă că lucrurile merg bine. Dar avem pretenția să scoatem fotbaliști. De unde? De la școli private? La școlile private sunt selecționați părinții plătitori, nicidecum băieții talentați. Dacă se nășteau în România de azi, copiii săraci Pele, Garrincha și Ronaldinho deveneau infractori. Și nu știu dacă apucau 40 de ani. Ca în filmele cu mafioți. Marea realizare în mafie nu e să ajungi naș sau milionar. Marea realizare e să apuci 40 de ani. Lui Pele i se spunea ”Perla neagră”. Mafioții care trec de 70 de ani și mor în paturile lor, nu la pușcărie, sunt adevăratele rarități.

Mica publicitate