A venit timpul înlocuirii: Saab GlobalEye înlocuiește legenda E-3 Sentry, produs de americani. În decembrie 1965, Air Force Systems Command a înființat Biroul Programului AWACS, considerat un program de înaltă prioritate. În iulie 1970, Boeing a câștigat contractul pentru producerea aeronavei E-3. În februarie 1972 a avut loc primul zbor al celulei de testare, iar testele tehnice și de evaluare au început pe primul E-3 Sentry în octombrie 1975. Între 1977 și 1992 au fost construite în total 68 de aeronave E-3, producția încheindu-se în 1992. Primul zbor cu echipamentul complet de misiune a avut loc la 31 octombrie 1975. Livrările au început în martie 1977 și s-au încheiat în 1984.
NATO, ca entitate unică, a achiziționat 18 aeronave, bazate în Germania – una dintre ele pierzându-se într-un accident în Grecia. Toate aceste aeronave sunt înregistrate oficial ca aparținând Luxemburgului, singurul stat membru NATO fără o forță aeriană proprie.
Conceput în anii ’60, cu primul zbor în 1972, intrat în serviciu operațional în 1977 și retras din producție în 1992, după 68 de exemplare fabricate, E-3 Sentry și-a încheiat ciclul de viață. Flota NATO de la Geilenkirchen are astăzi între 41 și 45 de ani vechime, ceea ce explică urgența înlocuirii sale cu Saab GlobalEye.
Summitul de la Ankara va consacra cea mai importantă schimbare din istoria supravegherii aeriene a Alianței și, totodată, primul semnal concret al autonomiei strategice europene.
În prima zi a Summitului NATO de la Ankara, secretarul general Mark Rutte a anunțat ceea ce specialiștii în apărare așteptau de luni întregi: Alianța Nord-Atlantică va achiziționa până la zece avioane Saab GlobalEye pentru a înlocui flota de Boeing E-3 Sentry – aeronave de supraveghere cu o vârstă medie de 43 de ani, care patrulează cerul european încă din 1982.
Este, probabil, singura decizie cu adevărat istorică a unui summit altfel dominat de prudență și de managementul riscurilor.
Sfârșitul unei ere de patru decenii
Flota NATO de E-3A Sentry, bazată la Geilenkirchen, în Germania, a reprezentat coloana vertebrală a supravegherii aeriene a Alianței încă din 1982. Paisprezece aeronave derivate din legendarul Boeing 707 au zburat timp de peste patru decenii deasupra flancului estic al NATO, furnizând imaginea aeriană operațională fără de care nicio operațiune modernă de apărare aeriană nu poate funcționa.
Acum, această eră se încheie.
Decizia de a înlocui E-3 cu Saab GlobalEye a fost anunțată oficial de Mark Rutte la Forumul Industrial NATO din Ankara, în prezența premierului suedez Ulf Kristersson și a directorului general al Saab, Micael Johansson. Achiziția face parte din programul Allied Future Surveillance and Control (iAFSC), inițiativa NATO destinată restructurării capabilităților de supraveghere aeriană pentru următoarele decenii.
Până în 2027, primele aeronave GlobalEye vor opera de pe baze suedeze.
Un consorțiu european de 11 națiuni
Achiziția nu reprezintă un proiect național, ci un efort colectiv al unsprezece state membre NATO: Belgia, Canada, Danemarca, Germania, Letonia, Lituania, Luxemburg, Olanda, Norvegia, România și Suedia. Prezența României în acest consorțiu reprezintă un semnal important al angajamentului Bucureștiului față de arhitectura europeană de apărare, într-un moment în care flancul estic al NATO a dobândit o relevanță strategică fără precedent din cauza războiului din Ucraina. Valoarea totală a contractului depășește cinci miliarde de euro, fiecare aeronavă fiind evaluată la aproximativ 550 de milioane de euro. Pentru Saab, victoria reprezintă un salt strategic major: compania suedeză intră în aceeași categorie cu Boeing, Airbus și Lockheed Martin în domeniul marilor capabilități militare. Pentru Bombardier, furnizorul canadian al platformei de zbor, contractul garantează un flux constant de venituri din sectorul apărării pe termen lung.
Ce este GlobalEye și de ce contează?
GlobalEye este un sistem de supraveghere multidomeniu – o denumire care descrie capacitatea sa esențială: detectează și urmărește simultan ținte aeriene, navale și terestre, oferind o imagine operațională unificată a câmpului de luptă. Nu este doar un radar zburător, ci o platformă completă de comandă și control (C2), capabilă să transmită în timp real informațiile către avioane de luptă, sisteme de apărare antiaeriană, nave și centre de comandă de la sol. Inima sistemului este radarul Erieye ER, un radar AESA (Active Electronically Scanned Array), cu baleiere electronică activă, capabil să detecteze aeronave, rachete de croazieră, drone și alte ținte la distanțe foarte mari, inclusiv în condiții severe de bruiaj electronic. Spre deosebire de radarele mecanice clasice ale E-3, Erieye ER nu are componente mobile. Scanarea se realizează exclusiv electronic, ceea ce înseamnă timpi de reacție mai mici, o precizie superioară și o fiabilitate operațională mult mai ridicată. Un avantaj operațional esențial este capacitatea GlobalEye de a detecta ținte care zboară la joasă altitudine de la peste 450 de kilometri, datorită amplasării radarului la aproximativ 35.000 de picioare altitudine. La această înălțime, curbura Pământului nu mai reprezintă un obstacol, eliminând principala limitare a radarelor terestre. Această capacitate a devenit crucială în contextul proliferării dronelor kamikaze de tip Shahed, care zboară la altitudini foarte mici tocmai pentru a evita detectarea. Platforma de zbor este avionul de afaceri Bombardier Global 6500, o aeronavă de generație nouă, cu o autonomie de peste 11 ore, viteză ridicată și costuri de operare considerabil mai reduse decât vechiul Boeing 707 pe care îl înlocuiește.
Echipajul necesar este mai redus, consumul de combustibil este mai mic, iar cabina modernă reduce oboseala operatorilor în misiunile de lungă durată.
De ce a pierdut Boeing – și ce înseamnă acest lucru?
Victoria GlobalEye nu poate fi înțeleasă fără contextul american. În 2023, NATO atribuise inițial contractul de înlocuire companiei Boeing, pentru aeronava E-7 Wedgetail, fără organizarea unei licitații competitive, mizând pe poziția tradițională a companiei americane ca furnizor al flotei AWACS. Decizia a provocat însă nemulțumiri în rândul mai multor aliați europeni, preocupați de dependența excesivă de industria americană de apărare. Situația s-a schimbat radical în iunie 2025, când Forțele Aeriene ale Statelor Unite și-au anulat propriul program E-7, care prevedea achiziția a 26 de aeronave, optând în schimb pentru o arhitectură de supraveghere bazată pe sateliți, integrată în programul Golden Dome.
Semnalul a fost devastator pentru Boeing.
Aliații NATO nu mai erau dispuși să investească într-o platformă pe care chiar Statele Unite nu mai păreau hotărâte să o opereze.
Licitația a fost reluată în 2026, iar Saab GlobalEye a ieșit câștigător.
Ironia este remarcabilă.
Administrația Trump, care a cerut în repetate rânduri aliaților să cumpere armament american, a creat chiar prin abandonarea programului E-7 condițiile pentru cea mai importantă achiziție europeană de apărare din ultimele decenii. La Ankara, Mark Rutte a evitat cu grijă orice confruntare cu Washingtonul, însă a anunțat, în același timp, un contract de aproximativ cinci miliarde de euro acordat unei companii suedeze, pe o platformă canadiană.
Relevanța pentru flancul estic/frontul estic și pentru România
Capacitatea GlobalEye de a detecta drone care zboară la joasă altitudine de la peste 450 de kilometri are o importanță directă pentru securitatea Mării Negre și a flancului estic al NATO.
Incidentul de la Constanța, din 5 iunie 2026, când o dronă de tip Shahed a pătruns în spațiul aerian românesc, a evidențiat limitele actualei arhitecturi de supraveghere. Un avion GlobalEye aflat în patrulare ar fi putut identifica amenințarea cu mult înainte ca aceasta să se apropie de litoralul românesc. Participarea României la consorțiul celor unsprezece state nu este una simbolică. Ea reflectă o decizie strategică de integrare în proiectele europene de apărare colectivă, într-un moment în care certitudinile relației transatlantice sunt mai fragile ca oricând. Cu ieșire la Marea Neagră, cu un spațiu aerian aflat în vecinătatea zonelor de conflict și cu o industrie de apărare aflată în proces de modernizare, România are un interes direct în dezvoltarea unor capabilități moderne de supraveghere multidomeniu.
Autonomia strategică europeană – de la discurs la realitate
Dincolo de performanțele tehnice, decizia de la Ankara are o semnificație politică majoră. Pentru prima dată în istoria NATO, flota comună de supraveghere aeriană a Alianței nu va mai fi produsă de o companie americană.
Este un semnal concret al autonomiei strategice europene – nu o declarație politică, ci un contract de peste cinci miliarde de euro.
Franța a comandat deja două aeronave GlobalEye, cu opțiune pentru încă două.
Germania și Polonia și-au exprimat interesul, iar Canada, membră a consorțiului NATO, poartă negocieri pentru propria achiziție.
În paralel, Saab își extinde capacitatea de producție la Göteborg, cu posibilul sprijin al companiei franceze Sabena Technics.
Se conturează astfel o nouă filieră industrială europeo-canadiană pentru una dintre cele mai importante capabilități militare ale secolului XXI.
Directorul general al Saab, Micael Johansson, a sintetizat avantajele GlobalEye în trei cuvinte: cost, capabilități și rapiditatea livrării.
Sistemul este deja în producție de serie, iar primele aeronave NATO ar putea intra în serviciu înainte de 2031, termenul stabilit de Alianță.
Prin comparație, programul Boeing E-7 Wedgetail rămâne marcat de incertitudini și de schimbările succesive de direcție ale administrației americane.
Concluzie: singura decizie cu adevărat istorică a summitului
Summitul NATO de la Ankara va rămâne, cel mai probabil, în istorie nu prin declarația sa finală, prudentă și atent calibrată diplomatic, ci prin decizia de a înlocui flota AWACS cu Saab GlobalEye. Într-o reuniune dominată de compromisuri și de evitarea confruntărilor politice, aceasta este singura hotărâre care schimbă în mod structural viitorul Alianței. Când, peste câțiva ani, un operator NATO va detecta o dronă kamikaze deasupra Mării Baltice sau a Mării Negre și va transmite în câteva secunde coordonatele către un avion F-35, informația nu va mai veni dintr-un AWACS american, ci dintr-un GlobalEye suedezo-canadian.
Acesta este, poate, cel mai clar răspuns pe care NATO îl oferă astăzi la întrebarea fundamentală a epocii: poate Alianța să-și păstreze capacitatea de descurajare chiar și într-o lume în care angajamentul Statelor Unite nu mai este o certitudine absolută?
În domeniul supravegherii aeriene, răspunsul pare să fie, de acum înainte, da.
