1. Puțin înainte și puțin după 1990. Echipele noastre de fotbal, alea importante, se duceau în Egipt ca să combine fotbalul de agrement cu bișnița profesionistă. Au fost și meciuri la nivel de echipe naționale. Partidele se terminau cu remize de salon sau băteau românii la un gol diferență. În mod normal, scorul ar fi fost 4-0 sau 5-0 pentru noi. La pauză. Dar rezultatele erau strânse pentru că fundașii noștri erau mai atenți la parcare decât la vârfurile de atac ale egiptenilor. Făceau marcaj parcării de pe stadion fiindcă în parcare era autocarul cu marfa. În 1990, la C.M. din Italia, România a făcut egal cu Argentina, campioana mondială din 1986. În 1994, România a învins Argentina, vicecampioana mondială din 1990. În 2026, fotbaliștii echipei naționale a României văd campionatul mondial la televizor. Îl văd dacă au chef, fiindcă s-ar putea să n-aibă. Și tot în 2026, Egiptul era să elimine Argentina, campioana mondială en titre. Egiptul a pierdut cu 3-2, după ce a condus cu 2-0. Despre asta e vorba, domnule Burleanu!
2. Noroc că am progresat în alte domenii. Un urs de 500 de kilograme a ieșit la plimbare prin pădurea Snagov. În urmă cu patru sau cinci ani, când un urs a defilat pe străzile din Ploiești, s-a spus ”stați liniștiți, că urșii au ținută și caracter! Și le e silă să intre în Ilfov.” Nu mai sunt nici urșii ce au fost. Spre norocul său, Statul nostru cel fascinant și puturos mai are o șansă în povestea cu urșii. Ion Țiriac. Domnul Ion Țiriac trebuie lăsat să organizeze o acțiune care va aduce siguranță pentru cetățeni, bani la buget și rating la emisiunile de știri, unde vom vedea cum se tăvălesc pe bani oengiști bandele Zoo – Eco – USR. Domnule Țiriac, omagiile mele! Și mult succes!
3. Domnule Bolojan! De fapt ar fi trebuit să zic ”domnule Nicușor Dan”, că Bolojan nu știu cum mai are tupeu să stea prin București. Domnule Nicușor Dan, să știți că SUA, U.E. și Rusia ne tratează de sus și dacă zicem sau facem ca ele! Interesanți am fi dacă am zice ca ele și am face ca noi. Sau invers. Sau ambele. Sau deloc. În ceea ce privește relațiile noastre cu Ucraina, Rusia și tot ce înseamnă URSS, suntem (acum și după ce se va încheia războiul) în situația lui Paul Goma. În România, Goma s-a luptat cu comuniștii ruși și români. Și când a ajuns la Paris, a văzut că disidenții ruși sunt mult mai băgați în seamă decât el. Așa că s-a apucat să-i înjure iar pe români. Singurele noastre momente în care suntem importanți sunt alea în care ne spurcăm între noi.
