Luni 13 a fost încă un sezon din serialul „Nominalizarea”. Televiziunile dezbat la greu pe tema răfuielilor politice, între două morți, niște incendii, coduri roșii, greve, pandemia inflației și bau-baul anticipatelor. Spațiul de știri trebuie umplut cu generatoare de adrenalină între două pauze de publicitate cu reduceri la fleica de grătar. Președintele României, răspunzător de nominalizare, se încăpățânează, în mod nedemocratic, să medieze o majoritate fără AUR. Haos ordonat! În timp ce, în fiecare zi, România trebuie să se împrumute pentru că nu are suficienți bani pentru cheltuielile curente, din care 30% sunt inutile, dar susțin clientela fiecărui partid din Parlament.
PNL nu vrea să guverneze cu PSD-Grindeanu. Pe bună dreptate. PSD nu s-a reformat după ce a crescut exponențial deficitul în perioada când visa să îl urce pe eminentul economist Ciolacu în fotoliul de la Cotroceni. Grindeanu a fost umbra lui Ciolacu la Victoria. Coaliția a funcționat în 2025, PSD împingându-l pe Bolojan să încaseze nemulțumirile publicului pentru contracția economică necesară după iresponsabilitățile consumului pe datorie. În tot acest timp, și-a plasat oamenii în funcții la nivelurile 3 și 4. Ei sunt tot acolo după ce, teoretic, PSD s-a plasat în opoziție. Când a venit vremea reformelor structurale, a început gâlceava serioasă. Reducerea costurilor în administrația centrală și locală urma să afecteze baza de membri de partid, finanțați din taxele noastre prin salarii. Primarii sunt cei care aduc voturi. De ce se mobilizează? Pentru că, după ce partidul lor are multe fotolii în Parlament, influențează repartizarea de fonduri pentru cheltuit pe investiții parțial inutile cu firme de casă, pe ajutoare sociale care aduc voturi în vremuri electorale, pe chiolhanuri și cântări în inventatele zile ale comunității, fără canalizare și drumuri, și pe băutură pe caiet. Reducerile de cheltuieli în primării sau consilii județene afectează rudele, finii și partenerii de țopăieli fiscale ai mai-marilor din urbe.
PSD are cei mai mulți primari și șefi de consilii județene. Orice reformă administrativă și reducere de posturi și salarii afectează cel mai mult PSD-ul. Îi mai afectează și pe reprezentanții locali ai alianțelor cu toate partidele. Să fie schimbare, dar să nu se schimbe nimic.
Din acest motiv, PSD nu vrea să guverneze cu PNL-Bolojan. Vrea un pion ușor de manipulat, ca să nu fie afectată baza lor de aducători de voturi.
PNL s-a reformat la nivel de conducere. A dispărut de la vârf grupul asociat cu Ciolacu. Acel grup de mari liberali care, după ce au devalizat PNL-ul, s-a tupilat ca să se întoarcă atunci când se schimbă vântul. Au căpătat din nou voce în ultimele luni. Ca să reziste, Bolojan a avut nevoie să ocupe spațiul rămas gol. Aici au început boacănele. Asocierea cu USR-ul, în permanentă schimbare de lideri după model fanariot, i-a legat lui Bolojan o ghiulea de picior. Promovarea unor oameni de încredere din Bihor, cu competențe de jucători în liga mică pentru jocuri în liga mare, apelarea la consultanți de mucava strecurați de făcătorii de legi și acceptarea lingătorilor de clanțe îi vor face foarte mult rău pe termen lung și l-au vulnerabilizat în lupta cu gruparea din PSD pe care o reprezintă Grindeanu.
De ce rezistă Bolojan, cu toate ghiulelele de gleznă? Pentru că este singurul în care finanțatorii deficitului mai au încredere că nu o să își piardă banii investiți. Momentan nu există alternativă la el. Asta știu și cei din USR și UDMR, unde bate vântul schimbării. De asta stau lipiți de Bolojan. Câtă vreme președintele nu mai face vreo nominalizare cu șanse să cadă și să bată alegerile anticipate la ușă, agențiile de rating nu o să ne scadă ratingul. Guvernul interimar este răul cel mai mic. Până în octombrie, când este ultima evaluare. După care se vor schimba multe. Inflația se va potoli și economia se va mai contracta, că era umflată cu balonul. Tot răul spre bine, spun bătrânii înțelepți.
