1. Tuchel, antrenorul Angliei, nu e slab. E catastrofal. Dar înjurăturile de pe centurile de socializare vor trece. Și va rămâne statistica. Plăvanul bavarez a dus Anglia în semifinalele Campionatului Mondial și a fost la mai puțin de 10 minute de finală. Adică a reușit mai mult decât o groază de selecționeri ai Angliei. Mai titrați și mai puțin înjurați.
2. ”Numărătorii de cornere” (expresie introdusă de mine în limba română, le mulțumesc celor care dau dovadă de caracter și nu mă citează) din România sunt ultimii oameni de pe Planetă care au dreptul să îl batjocorească pe Tuchel. Fiindcă doar echipa noastră națională a avut un selecționer neamț mai slab decât Tuchel. Și numărătorii de cornere l-au aplaudat la instalare. România fotbalagie e ca România progresistă. Useriștii l-au susținut și pe urmă l-au înjurat pe neamțul Iohannis. Și apoi au căzut din Klaus în Fritz. Dominic Fritz. Râdeți voi de Tuchel? Nationala României a suferit de sindromul Daum, fără ca Daum să fie principalul vinovat. El a fost, cândva, un pedagog, un metodist – nicidecum un antrenor – bunicel. Din cauza lipsei de continuitate și din cauza (chiar cauza cauzelor!) ageamiilor din FRF, lupul cu mustață pudrată a devenit un selecționer foarte slab cu un contract foarte bun.
3. Toată chibițărimea fotbalistico-politică se întreabă cum ar fi să dea Trump cupa mondială spaniolilor, după ce a spus toate mizeriile alea despre Spania. În sport au mai fost momente jenibile. Să ne aducem aminte cum l-a sfidat Hitler pe Jesse Owens și cum l-a umilit Jesse Owens pe Hitler prin performanțele sale atletice. Dar ca să vedeți ce gunoi e politica, Owens a mărturisit în memoriile lui că președintele Americii, Franklin D. Roosevelt, l-a jignit mai rău decât Hitler. Roosevelt a refuzat să îl invite pe Owens la Casa Albă. Nici măcar nu l-a felicitat de la distanță.
4. Din punctul meu de vedere, acest campionat mondial nu a modificat topul celor mai mari jucători ai tuturor timpurilor. Păstrând proporțiile, Cristiano Ronaldo a plecat din Madeira ca Napoleon din Corsica, este cel mai bun atlet văzut vreodată pe un teren de fotbal, dar mi-e greu să-l așez printre primii 10 fotbaliști din istorie. Repet, e părerea mea. În ordine alfabetică. Dintre europeni, Cruyff, Platini, Zidane. Și îi nedreptățesc pe Roberto Baggio, Beckenbauer, Rummenigge. Singurul de mai sus cu șanse de a intra în Top 5 planetar este Cruyff. Pentru că sud-americanii au fost peste europeni. Tot în ordine alfabetică, Maradona, Messi, Pele, Romario, Ronaldinho, Ronaldo ”Dințosul”.
