Criza migranților din Ceuta și evenimentele care i-au urmat au redeschis dezbaterea mai veche dintre prioritățile diferitelor regiuni ale Europei.
Clivajul european se vede mai ales în ruptura dintre Europa de Nord – o regiune care percepe Rusia putinistă o amenințare mai mare – și Europa de Sud – a cărei poziție geografică o predispune la diverse alte probleme, vede în schimbările climatice un dușman mai feroce.
Când prim-ministrul spaniol a calificat drept „egoiste” unele state europene, weekendul trecut, chiar și aliații săi trebuie să fi tresărit. Nu pentru că Pedro Sanchez nu ar fi avut argumente. Mai multe guverne propuneau izolarea, la propriu, a Spaniei după afluxul de migranți în Ceuta. Unele prezentaseră greșit situația, scrie Financial Times.
Nordul și sudul Europei, universuri diferite
Problema este că mulți îl consideră chiar pe Sanchez un apărător inflexibil al interesului național. El a respins obiectivul NATO de a aloca apărării 5% din PIB, motivând că Rusia nu își va trimite „trupele peste Pirinei”. Țările aflate de cealaltă parte a acelor munți au considerat că declarația sa nu dădea dovadă de prea multă solidaritate.
Nordul și sudul Europei trăiesc tot mai mult în universuri mentale diferite. Preocuparea dominantă a nordului este Rusia. Dacă Vladimir Putin nu devine mai blând la apusul vieții, situația nu se va schimba prea curând.
Sudul, mai puțin expus acestei amenințări, poate invoca alte priorități. Una dintre ele este schimbarea climatică, ale cărei efecte diferă în funcție de latitudine. Sanchez a sugerat cândva că eforturile Spaniei de combatere a acesteia ar trebui incluse în cheltuielile pentru apărare. Incendiile de vegetație din această vară fac mai dificilă respingerea argumentului său drept un simplu artificiu retoric.
Disputa pe procentul din PIB pe apărare și pe migrație
Disputa dintre Sanchez și prim-ministra italiană, Giorgia Meloni, pe tema crizei din Ceuta ascunde cât de asemănătoare sunt, de fapt, cele două țări în privința apărării. La începutul acestui an, Meloni a exclus trimiterea de militari italieni pentru garantarea securității Ucrainei după încheierea conflictului. La fel ca Spania, Italia abia a atins vechiul obiectiv NATO de 2% din PIB. Într-un sondaj recent, italienii au fost singurii dintre cetățenii țărilor analizate care s-au opus creșterii cheltuielilor naționale pentru apărare.
Această divergență ar fi suficientă și singură pentru a îndepărta nordul de sud. Problema migrației agravează, însă, situația.
Țările mediteraneene reprezintă punctul natural de intrare pentru migranții care sosesc ilegal din Africa. În cel mai bun caz, Europa va acționa împreună pentru a dezamorsa problema. Ne-am putea imagina nordul finanțând consolidarea frontierelor sudului, iar întregul continent implicându-se direct în Africa pentru a îmbunătăți viața oamenilor în țările de origine. Franța a desfășurat în Sahel o misiune de combatere a insurgenței până în 2022.
Problema este că simpla descriere a acestui scenariu îi scoate în evidență improbabilitatea aproape fantezistă. În Ciad, rata fertilității este de aproximativ șase copii pentru fiecare femeie. În Spania, abia depășește unu.
Presiunea demografică brută îi va împinge pe africani către Europa în numere pe care chiar și cei mai pricepuți decidenți politici le-ar gestiona cu dificultate. Dacă frontiera sudică se va dovedi permeabilă, statele nordice ar putea cere controale interne mai stricte asupra deplasărilor dinspre sudul spre nordul Europei.
Cu alte cuvinte, spațiul Schengen ar putea dispărea sau, ceea ce ar fi și mai grav pentru coeziunea europeană, s-ar putea fragmenta.
