Băncile centrale sunt forțate să arbitreze o partidă imposibilă: controlul inflației într-o lume în care prețul energiei este decis acum de războiul din Iran.
Am asistat la cea mai agresivă campanie de înăsprire monetară din ultimele decenii. Ratele dobânzilor au urcat vertiginos, sperând să descurajeze consumul. Totuși, eficiența acestei măsuri este limitată în fața geopoliticii actuale. Un bancher central nu poate reduce prețul la pompă cu instrumente administrative.
Inflația ”importată”, armă de distrugere economică
Blocarea Strâmtorii Ormuz, prin care trecea o cincime din consumul mondial de petrol, a transformat imediat piața energiei într-un câmp de luptă. Inflația „importată” prin prețul energiei reprezintă un pericol evident. Spre deosebire de inflația generată de excesul de consum, cea energetică se propagă instantaneu în costurile de transport, în facturile la utilități ale fabricilor și, în final, în prețul fiecărui produs de la raft.
Capcana stagflației
Cea mai mare temere a unui guvernator de bancă centrală este stagflația: stagnarea economică dublată de o inflație galopantă. Războiul din Iran a adus acest scenariu de coșmar în prim-plan.
Dacă băncile centrale cresc agresiv dobânzile pentru a tempera inflația, riscă să transforme încetinirea economică într-o recesiune profundă și prelungită. Dacă aleg să ignore șocul energetic, sperând că este tranzitoriu, riscă să piardă controlul asupra anticipațiilor inflaționiste, permițând prețurilor să se stabilizeze la niveluri insuportabile.
Sfârșitul erei banilor ieftini
Timp de peste un deceniu, am trăit în era „banilor ieftini”. Criza iraniană a pus capăt definitiv acestui experiment. Băncile centrale au înțeles că nu mai pot susține piețele financiare cu lichiditate nelimitată în timp ce economia reală suferă din cauza penuriei de resurse de bază.
În momentul în care cetățeanul vede cum scumpirile la carburanți și alimente îi erodează puterea de cumpărare, discursul despre „ținta de inflație de 2%” începe să sune a detașare academică periculoasă. Băncile centrale trebuie să comunice mai onest ca niciodată: pot gestiona durerea, dar nu o pot anula.
