Costurile împrumuturilor vor crește accelerat la nivel global, determinate direct de războiul dintre SUA și Iran, de o criză energetică reaprinsă, de inflația persistentă și de răspunsul agresiv al băncilor centrale prin majorarea dobânzilor cheie.
În iulie, colapsul fragilului Memorandum de Înțelegere semnat în iunie de Washington și Teheran a spulberat instantaneu orice speranță de stabilizare economică. Schimburile de lovituri dintre armata americană și forțele iraniene au transformat Strâmtoarea Ormuz, artera prin care trece o cincime din țițeiul mondial, într-o zonă de blocadă navală.
Fiecare rachetă care lovește o instalație petrolieră din Kuweit sau un supertanker în Golful Persic adaugă o „primă de risc geopolitic” în prețul combustibililor. Companiile de transport maritim sunt forțate să ocolească regiunea sau să plătească prime de asigurare astronomice, costuri care se transferă în prețul final al tuturor bunurilor de larg consum.
Băncile comerciale reacționează preventiv: cresc marjele de risc aplicate creditelor, anticipând o perioadă lungă de instabilitate și degradare a calității portofoliilor de împrumuturi.
Iluzia că puseul inflaționist din ultimii ani a fost doar un fenomen tranzitoriu a fost definitiv demontată în această vară. Deși indicatorii statistici din luna iunie sugerau o ușoară temperare pe fondul armistițiului temporar, reizbucnirea ostilităților din iulie a aruncat piețele într-o nouă spirală inflaționistă.
Politica monetară funcționează ca un instrument brutal
Pentru a reduce inflația, băncile centrale trebuie să reducă masa monetară din piață și să scumpească creditul. Când Rezerva Federală sau Banca Centrală Europeană cresc dobânzile de referință, costul la care băncile comerciale se împrumută de la băncile centrale crește automat. Această creștere se propagă prin indicatorii de referință, scumpind creditele aflate în derulare cu dobândă variabilă și blocând accesul la finanțări noi.
Sfârșitul banilor ieftini
Pentru a finanța cheltuielile pentru apărare și schemele de sprijin energetic pentru populație, guvernele emit volume uriașe de obligațiuni de stat.
Într-o piață financiară inundată de titluri de stat, investitorii devin mult mai selectivi și exigenți. Ei cer randamente (dobânzi) tot mai mari pentru a împrumuta bani statelor. Deoarece obligațiunile de stat reprezintă activul fără risc de referință în economie, nicio entitate privată – fie o corporație multinațională sau o familie care dorește un credit imobiliar – nu se poate împrumuta la costuri mai mici decât statul respectiv. Astfel, foamea de bani a guvernelor generează un efect de „crowding out” de pe piața creditului, asfixiind sectorul privat prin dobânzi punitive.
Costurile împrumuturilor vor continua să crească în a doua jumătate a acestui an deoarece toate motoarele care le propulsează – prețul petrolului, deficitele guvernamentale, inflația structurală și politicile restrictive ale băncilor centrale – funcționează la turație maximă. Dobânzile mari reprezintă noua normalitate economică a unei lumi fragmentate.
