Săptămâna trecută a fost lansata inițiativa Rhine Group, menită să salveze Europa de la ruina economică. Dar ar putea fi cea mai semnificativă provocare la adresa status quo-ului UE de la Brexit încoace.
Cofondatorii Rhine Group sunt Mario Draghi, fost prim-ministru italian, fost președinte al Băncii Centrale Europene, omul care a salvat moneda euro, și Patrick Collison, director general al Stripe.
Misiune imposibilă?
Draghi și Collison sunt însoțiți de o echipă de finanțiști, industriași, academicieni și alte personalități de rang înalt. Misiunea lor este să trezească Europa din somnolență și să facă presiuni pentru reformele care ar permite UE, în special, să reziste amenințărilor reprezentate de concurența chineză, agresiunea rusă și retragerea americană.
Misiunea pare imposibilă. Dintre cele mai mari 50 de companii de tehnologie din lume, doar patru sunt europene. UE nu poate lua decizii de securitate indepedent de statele membre și nu are o forță de descurajare nucleară colectivă.
UE coordonează politica economică la nivelul întregului continent. Dar, în acest caz, unde sunt reformele necesare? Draghi a stabilit ce trebuie făcut în raportul său din 2024, comandat de UE. Totuși, recomandările cheie – de exemplu, împrumuturile comune pentru finanțarea investițiilor și o regândire a birocraticei Legi privind inteligența artificială – au fost strangulate încă de la început.
Draghi și colegii săi nu pot accepta că Uniunea Europeană este structural incapabilă de o schimbare radicală, notează UnHerd. O țară pe deplin suverană, precum Marea Britanie, ar putea alege un nou guvern angajat într-o reformă profundă, dar UE este guvernată de o coaliție permanentă formată din politicieni de centru-dreapta, de centru și de centru-stânga, aceștia din urmă fiind dedicați ideii de progres prin reglementare și activism judiciar.
Guvern de urgență al UE?
Ce anume din experiența lui Draghi în cadrul UE îl face să creadă că lucrurile ar putea fi vreodată altfel? Ei bine, poate că este rolul său de lider în criza zonei euro, perioadă în care normele democratice au fost, practic, suspendate. BCE a impus o politică de austeritate extremă unor țări precum Irlanda, Spania și Portugalia. Grecia a servit drept exemplu deosebit de brutal, în ciuda guvernului său de stânga.
Prin urmare, este posibil ca o viitoare criză, mai ales creșterea la nivel european a costurilor datoriei publice sau un atac major din partea unei puteri străine ostile, să-i oblige din nou pe politicieni să se supună tehnocraților.
Rhine Group s-ar putea să nu fie doar rezultatul discuțiilor elitelor, ci începutul programului unui guvern de urgență al UE.
