Nici Friedrich Schiller, când a scris textul ca un elogiu adus înfrățirii și bucuriei universale, și nici Beethoven, care a integrat versurile în ultima sa simfonie, scrisă fiind complet surd, nu au crezut vreodată că Oda Bucuriei va reprezenta și o actuală Odă a Bucuriei de a fi prost, la români în special.
Parafrazându-l pe Mihail Jvanețki, care spunea că: „Înainte, lumea era condusă de deștepți și era ceva crud și barbar de-a dreptul!
De ce?
Pentru că deștepții îi obligau pe proști să învețe ca să îi înțeleagă, iar proștilor le era greu, teribil de greu!
Astăzi, lumea este condusă de proști pentru simplul motiv, corect și real, că sunt mai mulți!
De aceea s-a schimbat calimera, deoarece înainte sufereau proștii, iar acum deștepții, motivația fiind aceea că, dacă un prost nu a înțeles, este vinovat deșteptul!
Faptul că astăzi este mai puțină suferință este o consecință doar a scăderii drastice a numărului deștepților!”, putem constata că temerile marilor noștri filozofi s-au adeverit!
Astfel:
- Emil Cioran era speriat de faptul că omul modern riscă să rămână singur în fața propriei sale existențe!
Și a rămas, pentru că AI nu ține loc de nimic! - Lucian Blaga se temea că lumea modernă își va pierde misterul, iar odată cu el și profunzimea existenței.
Și, din nou, AI-ul a demonstrat că a avut dreptate! - Constantin Noica se temea că România va produce tot mai puțini oameni ai culturii și că mediocritatea va înlocui adevărata valoare.
AI-ul nu ține loc de cultură!
Arhimede, dacă ar fi trăit astăzi să vadă că barjele lui Miruță, scufundate în Dunăre, nu au crescut nivelul cu 2 centimetri, ci i l-au scăzut cu 4, poate și-ar fi schimbat locuința din butoi într-una pe barjă! Și sigur ar fi luat-o de soție pe… Raluca Turcan, pentru a fi sigur de posteritatea necondiționată și postumă a acesteia, mai mare decât operele sale!
Celebra replică „Proști, dar mulți!” nu mai poate fi auzită acum de norodul înfuriat pe Bolojan, pentru că Nicușor Dan a fost tare la matematică, nu la istorie, și nu are „ouăle” lui Vodă Lăpușneanu, chiar dacă „câinele de pază al democrației USR-iste”, CTP, l-ar vrea așa.
Câți își mai aduc aminte de lozinca fetelor de la APACA, îndrăgostite de Petre Roman: „Nu vrem bani, nu vrem valută, / Vrem ca Petre Roman să ne…”?
Fetele acelea sunt astăzi pensionarele care își numără fiecare leu ca să poată supraviețui, iar idolul lor are, în total, conform articolelor din presă, trei pensii, dintre care cea de prim-ministru și parlamentar, de 11.000 RON, avantajele de revoluționar etc., bașca comisioanele de la Airbus și altele, iar lecțiile lui despre cum a ajuns România astăzi, vai de steaua ei, ținute pe la televiziunile care fac reclamă la vopselele de păr, nu țin nici de foame și nici de cald bietelor fane de odinioară!
Adrian Năstase, într-un interviu mai vechi al lui Marius Tucă, arată că Ucraina s-a dus la NATO să ceară să nu fie primită România, iar dronele de la Constanța, plus resturile celorlalte, au scos celebrul banc prin care, la Radio Erevan, un ascultător întreba când devin dronele ucrainene drone rusești, iar răspunsul era: „Când le prezintă Guvernul României!”
Creșterea TVA-ului a fost tatuată de Marcel Ciolacu și negată vehement de Nicușor Dan, în uralele votanților USR-iști, iar după alegeri a fost aprobată de Monstruoasa Coaliție și promulgată de președintele ales de unii, același Nicușor Dan.
Extremiștii, legionarii, putiniștii etc. etc. de la AUR au ajuns, după demiterea Guvernului, brusc în gura celor care îi blagosloveau atât de frecvent ca fiind frecventabili, majoritatea lor buni, deținători ai voturilor românilor, al doilea partid ca mărime în Parlament și tot așa!
Promisiunea desecretizării datelor scandalului legat de anularea alegerilor a ținut doar trei zile, ca orice minune la români, și poporul a tăcut, mergând în liniște la piață ca la muzeu, adică privind și neputând cumpăra nimic, dar îngânând în șoaptă buimacul „Turul doi înapoi!”
Mirajul miliardelor gratuite date de UE, care au devenit precum plăcuțele suedeze!
Pentru că avem de luat și nu de dat, ce credem noi! De luat plasa până la nivelul stră-strănepoților noștri și de dat bani tot până acolo și chiar un pic mai departe!
Cine își mai aduce aminte de lozinci gen „Pierdem banii dăruiți, dați de UE”?
Să nu uite asta toți românii când plătesc taxele și impozitele suplimentare pentru achitarea acestor miraje.
„Să fie scump, dar să fie!” Mai ține minte vreunul dintre pensionarii de astăzi? Sau cum era cu salamul cu soia, când astăzi mâncăm cârnați confiscați pentru că au trecut pe trotuarul opus al măcelăriei unde se găsea un pic de carne reală (și ea plină de E-uri, s-ar totuși carne!)?
Parizerul de odinioară, pe pâinea caldă și fără zahăr, alături de roșiile nechimizate și cu gust de roșie, telemeaua de oaie, nesuferindă de pesta porcină, vă mai spun ceva?
Știu că masa voastră de astăzi, cerută a fi sănătoasă de către toți influencerii lui pește prăjit, TikTok etc., bașca nutriționiștii prescriptori de suplimente chimice alimentare, este aidoma reclamelor TV. Adică, cu cașcaval și brânză fără pic de lapte, pentru ca să nu se strice, salamuri cu gângănii prăjite, pâine elastică, gen minge de baschet, de câte E-uri, sare și zahăr are în ea, și cu mâncăruri tradiționale făcute, zice-se, ca la mama acasă, de parcă mama ar fi fost ingineră chimistă alimentară.
Aduse acasă în acele genți de o curățenie precum cea făcută de fata babei din celebra poveste „Fata babei și fata moșneagului”, de către sosiile tinerilor frumoși și liberi, pentru că originalele lor sunt fie acasă, luptându-se din greu cu gândacii ce invadează România pe calculator, fie la o bere cu băieții (din banii proștilor de părinți care nu le înțeleg aspirațiile lor USR-iste și votează PSD și AUR mai nou!).
Drogul, mon amour!
„Oricând pot să mă las dacă vreau”, „Nu ne vindem țara, o tragem pe nas!”, „Dacă Mutu a scăpat (de pușcărie), eu de ce nu?” și câte ca astea!!
De ce înainte de ’90 nu erau și astăzi le găsești aproape la fiecare colț sau riști să ți-l pună în pahar dacă nu ești atent?
Freelancer-ul Marian Ceaușescu povestea, pe holurile Tribunalului, un caz în care fiul își trimitea mama să cumpere droguri, se drogau împreună și apoi o bătea pe aceasta, fie pentru că nu era bună marfa, fie pentru că nu o luase de la cine voia el!
Biserica de ieri și azi
Pe vremea comuniștilor erau tot felul de basme, povești și alte alea în care biserica era prigonită și se interzicea accesul la ea! Se dădeau pe la Radio Europa Liberă, Vocea Americii și altele tot felul de exemple cu preoți bătuți în masă pentru credința lor de securiștii cei răi, dar pe atunci nimeni nu atentase la valorile familiei formate din bărbat și femeie!
Astăzi se anatemizează însăși religia și crezul în Dumnezeu de către sorosiștii de pretutindeni, deși imnul UE spune că:
„Slavă ție, stea curată,
Voie bună, pe pământ!
Lumea-ntreagă-i transformată
În altar de cuget sfânt.
Sub a ta aripă dulce
Toți oamenii frați vor fi,
Nimeni nu va mai produce
Ura-n inimi și-i va uni.”
„Cei deștepți plece unde vor”
Se spune că elevul Bulă a fost întrebat ce ar vrea să se facă după Revoluție, iar acesta a spus că… leneș! Întrebat în continuare de ce vrea să aleagă această meserie, el a citat din celebrul imn comunist „Internaționala”: „Cei leneși plece unde vor!”
Evoluând spre contemporaneitate, versul comunist a devenit, în mod ciudat, lozinca generațiilor Z și restul, transformat un pic în: „Cei deștepți plece unde vor”.
Încheind tot cu o trimitere la umorul fin al lui Mihail Jvanețki, el însuși rus născut în Ucraina, care spune că „deștepții trebuie să învețe să vorbească astfel încât să îi înțeleagă proștii”, și ascultând, în umbra Cotrocenilor, superba creație, ne întrebăm cu grație: „Cuget? Eu? Deci m(AI) exist?”
