Din 8 august până în prezent, incendiul mistuitor din Parcul Național Domogled – Valea Cernei nu poate fi oprit. Doborâturile de vânt, înțepenite în păduri de legea privind ariile protejate, care interzice intervenția pentru igienizarea fondului forestier, au favorizat și au accelerat extinderea focului. Până acum, au dispărut peste 460 hectare de păduri și bilanțul nu s-a încheiat. Silvicultorii spun că regulile din ariile protejate trebuie schimbate, pentru că, fără intervenția specialiștilor, pădurile vor fi distruse nu numai de incendiile scăpate de sub control, dar și de insectele dăunătoare, care au ajuns să macine peste 500.000 de hectare de păduri numai în Munții Apuseni.
Incendiul devastator din Parcul Național Domogled – Valea Cernei a stârnit reacții dure din partea societății civile, care a acuzat, la unison, că autoritățile că nu-și fac treaba. Șeful Ocolului Silvic Băile Herculane, Iosif Blidariu, ne spune că focul a izbucnit în 8 august din cauza unui fulger și că de atunci se depun eforturi uriașe pentru stingerea lui.
După o scurtă pauză, luată acum aproximativ o săptămână, incendiul s-a reaprins, probabil de la jarul rămas în teren, împrăștiat de curenții puternici din văi, spun silvicultorii. Echipajele ISU au fost aproape tot timpul pe teren, cu excepția nopților, când se opreau intervențiile, și a zilelor când erau nevoite să intervină la alte incendii.
Terenul este extrem de accidentat, iar faptul că este arie protejată nu ajută deloc, dat fiind că silvicultorii nu pot interveni în niciun fel pentru igienizarea pădurilor, prin scoaterea copacilor doborâți de vânt și zăpezi, care devin adevărate acceleratoare în cazul incendiilor.
”S-au efectuat peste 1.000 de aruncări cu câte 2,5 tone de apă în această perioadă și tot nu s-a reușit stoparea incendiilor”, ne-a declarat Iosif Blidariu, Șeful Ocolului Silvic Băile Herculane.
Unde este protecția? Specialiștii explică
Pe un asemenea teren cu pante, rocă la suprafață, vegetație uscată, incendiul poate să aibă o dezvoltare subterană și mai departe să se extindă fără să poată fi controlat, arată ing. Dan Neag, de la Direcția Silvică Cluj.
”Lipsa apei în zonă, a izvoarelor, face aproape imposibilă alimentarea și intervenția terestră. În momentul în care discutăm de o arie protejată, în care intervenția antropică este limitată sau interzisă cu desăvârșire, în funcție de zonare, atunci e clar că acolo au apărut arbori rupți, dezrădăcinați, uscați, cu un indice de combustie foarte ridicat, care au amplificat și au extins incendiul. Sunt de acord să se creeze așa-numitele insule de conservare a biodiversității în zonele care se impun, pentru că, într-adevăr, avem specii endemice, peisaje endemice, arbori endemici, care trebuie protejate și menținute.
Dar de la chestii punctuale la o extindere generalizată este mai mult decât hazardat și nejustificat, mai ales că se observă că prejudiciile ecosistemice la care este supusă pădurea sunt greu de recuperat prin regenerare naturală”, ne-a precizat ing. Dan Neag, de la Direcția Silvică Cluj.
Arborii de pe 2.000 de hectare, distruși de insecte
Igienizarea pădurilor din ariile protejate se poate face doar cu avizul consiliilor științifice ale Parcurilor Naționale, însă acestea sunt aproape imposibil de obținut.
”Cel puțin în cazul Parcului Natural Apuseni, din 2021, Consiliul Științific nu a mai avizat favorabil niciun fel de intervenție în zona de protecție integrală, chiar dacă au apărut atacurile insectelor și uscarea arborilor și era nevoie de limitarea efectelor. Peste 500.000 de metri cubi de arbori sunt calamități în totalitate, pe o suprafață de 2.000 de hectare, după atacurile insectelor de scoarță, care au uscat, efectiv, copacii”, ne-a declarat ing. Dan Neag.
Acesta arată că extinderea atacurilor a continuat, astfel că foarte puține suprafețe au rămas neafectate. Silvicultorii au făcut demersuri la Ministerul Mediului, care a și inspectat pagubele, însă nu s-a luat nicio măsură.
Statele UE încep să renunțe la politica de non-intervenție
Până în anii anteriori, în statele UE a fost un curent de non-intervenție în ariile protejate, care s-a dovedit a fi foarte păgubos, susțin silvicultorii.
”Politica de non-intervenție a produs pierderi extrem de mari, zona Munților Tatra fiind un exemplu emblematic în acest sens. Mai nou, Germania, care și ea a aplicat această politică, deja a început să intervină, după ce a constatat că arborii s-au uscat pe zeci de mii de hectare, cu volume ale masei lemnoase depreciate de ordinul zecilor de milioane de metri cubi. La fel și în Franța. În România, noi am preluat ca atare politica europeană, dar am mai și adăugat, ca să dea bine la UE, fără ca autoritățile să se gândească că măsurile vor avea impact nu numai asupra ecosistemelor, dar inclusiv asupra populației din zonele de munte, căreia i s-a restricționat recoltarea de masă lemnoasă și de masă furajeră pentru animale”, ne-a mai declarat ing. Dan Neag, de la Direcția Silvică Cluj.
