Ar trebui Marea Britanie să renunțe la Brexit? Indiferent dacă premierul Andy Burnham dorește cu adevărat sau nu această dezbatere, lupta privind reîntoarcerea în UE a început deja.
Pe de altă parte, campania „Stay Out” – condusă de Oliver Lewis, o figură-cheie din cadrul mișcării „Vote Leave”, tabăra câștigătoare a referendumului privind Brexit din 2016 – subliniază trei puncte esențiale: costul mult mai mare al statutului de membru al UE, restabilirea liberei circulații în Marea Britanie pentru 450 de milioane de cetățeni europeni și riscul politic de a redeschide o dispută pe tema celui mai controversat subiect din istoria recentă a țării.
Ca răspuns la un avertisment din partea lui David Cameron de a nu reîncepe războaiele Brexitului, actualul prim-ministru a declarat că „nimeni nu vorbește despre revenirea în UE”.
Nimeni? Dar ce ziceți de însuși Burnham, care, cu doar câteva săptămâni în urmă, își exprima dorința ca Marea Britanie să revină în UE în timpul vieții sale? Sau când a exclus în repetate rânduri revenirea, dar numai înainte de alegerile generale? Sau când a spus că o promisiune în programul electoral al laburiștilor de a organiza un referendum pentru revenirea în UE este „posibilă”?
După ce Burnham a deschis cutia Pandorei pe care scrie Rejoin, închiderea ei va fi mult mai dificilă
Când a devenit prim-ministru, Burnham era hotărât să se concentreze asupra problemelor interne (spre deosebire de predecesorul său, care călătorea neîncetat prin lume).
S-ar putea ca acum să realizeze capacitatea afacerilor europene de a acapara complet atenția și resursele guvernului britanic, notează UnHerd. La urma urmei, în afară de Brexit, câți oameni își mai amintesc despre ce a fost vorba în mandatele lui David Cameron sau ale Theresei May? Orice încercare de a anula Brexitul ar putea avea același efect distrugător asupra moștenirii politice a lui Burnham.
Dar, după ce a deschis cu atâta ușurință cutia Pandorei pe care scrie Rejoin, închiderea ei va fi mult mai dificilă. Burnham ar putea reuși să își mulțumească temporar susținătorii cu o soluție de compromis, precum aderarea Marii Britanii la piața unică sau la uniunea vamală.
Însă prima opțiune ar însemna acceptarea liberei circulații, iar cea de-a doua sacrificarea strategiei comerciale independente a Regatului Unit. Mai mult, niciuna dintre ele nu reprezintă o soluție completă pentru fricțiunile comerciale cu UE. Ambele variante sunt greu de vândut din punct de vedere politic, motiv pentru care au câștigat atât de puțin teren după rezultatul referendumului din 2016.
Cea mai realistă opțiune
Cea mai realistă opțiune este un acord comercial mai strâns, bazat pe o aliniere dinamică la reglementările UE. Dar asta era tot ce își dorea și Keir Starmer – iar discursul ambițios al lui Burnham despre Europa a promis mult mai mult. Prin urmare, el se află într-o poziție stânjenitoare, în care nu poate nici să avanseze, nici să bată în retragere.
